Contractul de Leasing. Titlu executoriu?!!

Prin Decizia nr.1.182/2008, publicată la data de 12 decembrie 2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, conform cărora „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii."
Aş fi preferat ca oricare alt tip de „contract sinalagmatic” să facă obiectul acestei „învestiri”, mai puţin contractul de leasing.
Este de notorietate faptul că acest contract de adeziune, complex, are mari carenţe în ceea ce priveşte protejarea eficientă a intereselor şi drepturilor utilizatorului, interese şi drepturi care, nu de puţine ori, sunt prejudiciate prin binecunoscuta practică a societăţilor de leasing de a impune clienţilor clauze abuzive.
Nu contează! Important este faptul că aceste clauze sunt acum executorii!
Vis-a-vis de subiectul clauzelor contractului de leasing... ştiaţi că, potrivit dispoziţiilor legale, utilizatorul are dreptul de acţiune directă numai asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar, în perioada de garanţie şi postgaranţie, finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere?
Cu alte cuvinte, aşa cum se întâmplă adesea în practică, uitilizatorul se poate găsi în situaţia în care, deşi achită ratele scadente ale contractului nu are folosinţa utilă a bunului ce face obiectul contractului, deşi, paradoxal, de esenţa acestuia este transmiterea folosinţei utile asupra bunului de către finanţator.

Cu toate acestea, dacă utilizatorul încetează să mai plătească ratele, finanţatorul are dreptul de a rezoluţiona unilateral contractul pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, fără restituirea ratelor achitate utilizatorului.


Autorul excepţiei mai sus menţionate a învederat faptul că reglementarea legală considerată a fi neconstituţională conferă posibilitatea finanţatorului de a se adresa direct executorului judecătoresc în vederea executării silite a contractului de leasing, fără ca acesta să fie supus, în prealabil, unui control al legalităţii la instanţa de judecată.
Curtea a statuat, însă, faptul că dispoziţia legală criticată face aplicarea principiului consacrat de art.372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege.
Să „citeşti” şi să nu crezi!


Dacă nu mă înşel, la fel ca multe alte contracte, contractul de leasing este un tip de contract special şi sinalagmatic, supus prevederilor art.969 din Codul civil.
Printr-un titlu executoriu se constată că o creanţă este "certă, lichidă şi exigibilă".
Per a contrario, finanţatorul are posibilitatea să execute întregul contract şi „nu doar pentru restul ratelor neachitate şi al dobânzilor aferente", putându-se cere deci executarea chiar şi pentru ce nu se datorează!
Atunci când între părţi există mai multe contracte de leasing, conform clauzei de rezoluţiune şi a practicii comune în materie, încalcarea de către utilizator a unuia dintre acestea conduce la rezoluţiunea oricărui alt contract în derulare între cele două părţi, ratele rămase de achitat de către utilizator devenind, în mod abuziv şi nelegal scadente în totalitate, cu titlu de daune-interese în favoarea finanţatorului, bunul trebuind să fie restituit către acesta.
La capitolul „veşti bune”, trebuie menţionată soluţia adoptată prin Convenţia UNIDROIT privind leasingul financiar internaţional, ale cărei dispoziţii au fost preluate şi sunt aplicate de state precum SUA, Franţa, Italia, Belgia, Finlanda ş.a.,... fiind prevăzut expres dreptul utilizatorului de a pune capăt contractului de leasing, cu restituirea sumelor deja plătite, în ipoteza în care furnizorul nu livrează bunul sau livrează un bun ce nu corespunde cerinţelor utilizatorului....ori, finanţatorul nu are dreptul să declare scadente şi să încaseze ratele de leasing rămase de achitat decât în situaţia unei încalcări importante ale contractului de leasing şi, în orice caz, numai după ce a dat şansa utilizatorului de a îndrepta încălcarea şi numai după ce dovedeşte că a făcut tot ce-i stă în putinţă pentru a limita pagubele.

Dacă... contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii..., întrebare retorică, atunci: este necesară învestirea cu formulă executorie a acestora?
Ar trebui promovat încă un recurs în interesul legii...HAHA...având în vedere practica în materie şi deciziile de admitere în sensul că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare, cum de altfel nici înscrisurile care constată o obligaţie bănească certa, lichidă şi exigibilă puse în executare silită prin cererea adresată direct executorului judecătoresc, respectiv biletul la ordin, cambia, cecul.

Şi totuşi...ceva nu sună bine...
Pentru că în temeiul dispoziţiilor art.25, lit.a) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art.329, alin.(2) şi alin.(3) din Codul de procedură civilă, judecătoriei îi revine competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie.
Potrivit art.399, alin.(3) din Codul de procedură civilă, atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instanţă de judecată, se pot invoca, în cadrul contestaţiei la executare, apărări de fond împotriva acelui titlu, fiind astfel asigurate exigenţele unui proces echitabil.
Cu alte cuvinte, titlul executoriu poate fi „desfiinţat” de către instanţa de judecată, în cadrul judecării contestaţiei la executare, dacă se constată faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate în contract cu privire la desfiinţarea unilaterală a acestuia.


Toată discuţia cu privire la contracte, clauze şi titluri executorii m-a dus cu gândul la pactul comisoriu de gradul IV, pact care are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost dusă la îndeplinire.
Pactele comisorii sunt clauze contractuale exprese referitoare la rezoluţiune, prin care se derogă de la prevederile art.1021 din C.civ., şi care urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanţelor judecătoreşti în pronunţarea desfiinţării contractelor.
Aceasta din urmă nu are caracter judiciar, întrucât stipularea desfiinţării de drept nu mai face necesară intervenţia instanţei de judecată în ceea ce priveşte oportunitatea pronunţării acestei sancţiuni.
Totuşi, pentru a putea fi executată silit obligaţia rezultată în urma rezoluţiunii unilaterale a contractului este necesară procedura judiciară prin care instanţa constată neexecutarea de către debitor a obligaţiilor asumate, fără a putea să aprecieze oportunitatea rezilierii sau să acorde vreun termen de graţie.

În concluzie, datorită lacunelor şi rigidităţii legislaţiei interne cu privire la operaţiunile de leasing, învestirea contractelor de leasing cu atributul executoriu deschide posibilitatea existenţei unor abuzuri din partea finanţatorilor care vor putea să desfiinţeze unilateral contractul şi să execute întreaga valoare a acestuia fără controlul instanţelor de judecată.
Pe de altă parte, executarea unui astfel de „titlu executoriu” nu este scutită de a face obiectul activităţii jurisdicţionale şi prin urmare efectele unei desfiinţări sau executări silite abuzive vor putea fi anulate. În cadrul contestaţiei la executare, instanţa va aprecia atât asupra îndeplinirii clauzelor contractuale, cât şi asupra oportunităţii rezilierii unilaterale a contractului, precum şi asupra tuturor elementelor de fond şi formă ale titlului executoriu/contractului de leasing.