Ce anume să vă urez?
Vă urez să aveţi răgaz să vă bucuraţi de aceste sărbători...
precum şi
Petrecere frumoasă!
marți, decembrie 22
duminică, august 23
Sancţiunea inopozabilităţii şi despre... efectul placebo
duminică, august 23
Despre efectul placebo se spune că este acela produs de medicamentul prescris unui bolnav în scopul de a-i face plăcere mai degrabă decât a-i fi util.
Nu vă sună cunoscut?
Există mai multe substanţe care pot fi folosite ca Placebo.
Prima substanţă folosită ca Placebo este apa, denumită mai pretenţios aqua simplex, acţiunea sa bazându-se pe prestigiul profesional al medicului care prezintă acest medicament ca fiind foarte bun.
Timpurile s-au schimbat, principiile însă nu.
Efectul Placebo a luat proporţii universale.
Am ajuns să ne îmbătăm cu apă chioară şi achităm nota de plată pentru apă plată de cea mai bună calitate.
Studiile arătă că un sfert din totalul populaţiei răspunde prin manifestări clinice la administrarea unor substanţe neutre.
Aceştia sunt placeboREACTIVII! Cei care vor să creadă şi cred. În tot felul de lucruri şi în puterile elixirului apei chioare.
Starea lor specifică este paroxismul.
Sunt fericiţi şi îmbătaţi de aburii apei chioare, crezând că l-au prins pe ... de picior. Punctele sunt menite să fie completate cu numele valorii în care credeţi.
Nume sfinte, nume proprii sau chiar substantive comune.
Vestea proastă este că şi mahmureala din beţia de apă chioară se trăieşte cu aceeaşi intensitate.
Fericiţii, placeboNONreactivii nu prezintă nici un fel de manifestări clinice.
Ei sunt cei care vând apa chioară şi cei care beneficiază în general de prestigiul necesar a te convinge să cumperi ceva care îţi va aduce plăcere...dar nu îţi este util şi costă al dracului de mult!
Într-o lume în totul este pus sub semnul libertăţii, nu poţi fi supărat decât pe tine însuţi atunci când te trezeşti din beţia de apă chioară.
Îl vei găsi pe acela care ţi-a vândut-o la aceeaşi tarabă.
Are o mulţime de clienţi care îi ascultă prezentarea cu atenţie, vânduţi deja ideii de plăcere.
Îşi opreşte bucuros discursul când te vede.
Doamnelor şi domnilor vă prezint un client care a încercat elixirul nostru!
Poftim o sticlă de aqua simplex!
Nu pentru asta ai venit?
Există şi situaţii fericite, când intervine sancţiunea inopozabilităţii.
Cu alte cuvinte, societatea comercială nu poate invoca faţă de un terţ numirea în funcţia de administrator a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1026/2009)
Reclamanta S.C. T.A. SRL cheamă în judecată pe pârâtul I.D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta să respecte contractul de închiriere încheiat între părţi în sensul de a-i permite reclamantei accesul în imobilul închiriat.
Pârâtul formulează cerere reconvenţională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezilierea prin acordul părţilor a contractului de închiriere în litigiu.
Tribunalul Bucureşti admite cererea principală formulată de reclamanta pârâtă, obligă pe pârât să respecte contractul de închiriere în litigiu în sensul de a permite reclamantei pârâte accesul în imobilul închiriat şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant, reţinând că cererea de reziliere a contractului în cauză, înregistrată la D.G.F.P. Ilfov de către pârâtul reclamant, la care s-a ataşat un pretins acord al reclamantei, nu poate avea eficienţă faţă de contractul de cesiune de părţi sociale şi actul adiţional modificator al actului constitutiv al reclamantei al cărei asociat unic devenea Z.W., înregistrate în Registrul Comerţului de către judecătorul delegat, şi faţă de faptul că pârâtul a recunoscut că a încasat personal contravaloarea chiriei până la data introducerii acţiunii, iar la data de 28 iunie 2006 persoana care putea angaja pe reclamantă este cea menţionată la ORC Tribunalul Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că la data formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, reclamanta intimată prin reprezentantul său legal nu şi-a exprimat consimţământul la această reziliere, astfel că nu se poate pretinde că între părţi ar fi existat acordul de voinţă în sensul rezilierii contractului.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.54 alin.2 din Legea nr.31/1990 raportat la art.204 alin.5 din aceeaşi lege, ignorând că intimata reclamantă – societate comercială – nu putea invoca faţă de terţ, respectiv faţă de pârâtul recurent, numirea în funcţia de administrator - reprezentant legal - a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în conformitate cu legea, adică – în speţă – în Monitorul Oficial.
Or, în cauza de faţă, publicarea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale reclamante, prin care a fost desemnat un alt administrator, reprezentant legal al acesteia, s-a făcut în Monitorul Oficial – partea a-IV-a din 7 august 2006, aceasta fiind data la care recurentul pârât a putut cunoaşte că locatara cu care încheiase contractul de închiriere în litigiu avea un alt reprezentant legal decât acela care-şi exprimase acordul pe cererea de reziliere a menţionatului contract aplicând şi ştampila reclamantei intimate, ştampilă a cărei pierdere eventuală societatea comercială în cauză nu a făcut dovadă să o fi reclamat.
În mod netemeinic instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii de reziliere a contractului de închiriere, în cauză, prin acordul părţilor, câtă vreme pârâtul a probat că cererea de reziliere depusă la AFP este semnată de reprezentanţii ambelor părţi la contractul de închiriere în litigiu, intimata reclamantă nefăcând dovada că cel care şi-a manifestat acordul menţionat, semnând şi ştampilând înscrisul, nu a fost dl. F.O.S., împuternicit prin procură specială (fila 9 dosar judecătorie) de administratorul de atunci al societăţii, dl. Al Q.F.
Aşa fiind, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art.312 alin.1,2 şi 3 Cod procedură civilă a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională şi pe cale de consecinţă, a constatat reziliat prin acordul părţilor contractul de închiriere în litigiu.
P.S.NU. Nu pentru asta am venit :))
Nu vă sună cunoscut?
Există mai multe substanţe care pot fi folosite ca Placebo.
Prima substanţă folosită ca Placebo este apa, denumită mai pretenţios aqua simplex, acţiunea sa bazându-se pe prestigiul profesional al medicului care prezintă acest medicament ca fiind foarte bun.
Timpurile s-au schimbat, principiile însă nu.
Efectul Placebo a luat proporţii universale.
Am ajuns să ne îmbătăm cu apă chioară şi achităm nota de plată pentru apă plată de cea mai bună calitate.
Studiile arătă că un sfert din totalul populaţiei răspunde prin manifestări clinice la administrarea unor substanţe neutre.
Aceştia sunt placeboREACTIVII! Cei care vor să creadă şi cred. În tot felul de lucruri şi în puterile elixirului apei chioare.
Starea lor specifică este paroxismul.
Sunt fericiţi şi îmbătaţi de aburii apei chioare, crezând că l-au prins pe ... de picior. Punctele sunt menite să fie completate cu numele valorii în care credeţi.
Nume sfinte, nume proprii sau chiar substantive comune.
Vestea proastă este că şi mahmureala din beţia de apă chioară se trăieşte cu aceeaşi intensitate.
Fericiţii, placeboNONreactivii nu prezintă nici un fel de manifestări clinice.
Ei sunt cei care vând apa chioară şi cei care beneficiază în general de prestigiul necesar a te convinge să cumperi ceva care îţi va aduce plăcere...dar nu îţi este util şi costă al dracului de mult!
Într-o lume în totul este pus sub semnul libertăţii, nu poţi fi supărat decât pe tine însuţi atunci când te trezeşti din beţia de apă chioară.
Îl vei găsi pe acela care ţi-a vândut-o la aceeaşi tarabă.
Are o mulţime de clienţi care îi ascultă prezentarea cu atenţie, vânduţi deja ideii de plăcere.
Îşi opreşte bucuros discursul când te vede.
Doamnelor şi domnilor vă prezint un client care a încercat elixirul nostru!
Poftim o sticlă de aqua simplex!
Nu pentru asta ai venit?
Există şi situaţii fericite, când intervine sancţiunea inopozabilităţii.
Cu alte cuvinte, societatea comercială nu poate invoca faţă de un terţ numirea în funcţia de administrator a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1026/2009)
Reclamanta S.C. T.A. SRL cheamă în judecată pe pârâtul I.D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta să respecte contractul de închiriere încheiat între părţi în sensul de a-i permite reclamantei accesul în imobilul închiriat.
Pârâtul formulează cerere reconvenţională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezilierea prin acordul părţilor a contractului de închiriere în litigiu.
Tribunalul Bucureşti admite cererea principală formulată de reclamanta pârâtă, obligă pe pârât să respecte contractul de închiriere în litigiu în sensul de a permite reclamantei pârâte accesul în imobilul închiriat şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant, reţinând că cererea de reziliere a contractului în cauză, înregistrată la D.G.F.P. Ilfov de către pârâtul reclamant, la care s-a ataşat un pretins acord al reclamantei, nu poate avea eficienţă faţă de contractul de cesiune de părţi sociale şi actul adiţional modificator al actului constitutiv al reclamantei al cărei asociat unic devenea Z.W., înregistrate în Registrul Comerţului de către judecătorul delegat, şi faţă de faptul că pârâtul a recunoscut că a încasat personal contravaloarea chiriei până la data introducerii acţiunii, iar la data de 28 iunie 2006 persoana care putea angaja pe reclamantă este cea menţionată la ORC Tribunalul Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că la data formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, reclamanta intimată prin reprezentantul său legal nu şi-a exprimat consimţământul la această reziliere, astfel că nu se poate pretinde că între părţi ar fi existat acordul de voinţă în sensul rezilierii contractului.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.54 alin.2 din Legea nr.31/1990 raportat la art.204 alin.5 din aceeaşi lege, ignorând că intimata reclamantă – societate comercială – nu putea invoca faţă de terţ, respectiv faţă de pârâtul recurent, numirea în funcţia de administrator - reprezentant legal - a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în conformitate cu legea, adică – în speţă – în Monitorul Oficial.
Or, în cauza de faţă, publicarea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale reclamante, prin care a fost desemnat un alt administrator, reprezentant legal al acesteia, s-a făcut în Monitorul Oficial – partea a-IV-a din 7 august 2006, aceasta fiind data la care recurentul pârât a putut cunoaşte că locatara cu care încheiase contractul de închiriere în litigiu avea un alt reprezentant legal decât acela care-şi exprimase acordul pe cererea de reziliere a menţionatului contract aplicând şi ştampila reclamantei intimate, ştampilă a cărei pierdere eventuală societatea comercială în cauză nu a făcut dovadă să o fi reclamat.
În mod netemeinic instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii de reziliere a contractului de închiriere, în cauză, prin acordul părţilor, câtă vreme pârâtul a probat că cererea de reziliere depusă la AFP este semnată de reprezentanţii ambelor părţi la contractul de închiriere în litigiu, intimata reclamantă nefăcând dovada că cel care şi-a manifestat acordul menţionat, semnând şi ştampilând înscrisul, nu a fost dl. F.O.S., împuternicit prin procură specială (fila 9 dosar judecătorie) de administratorul de atunci al societăţii, dl. Al Q.F.
Aşa fiind, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art.312 alin.1,2 şi 3 Cod procedură civilă a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională şi pe cale de consecinţă, a constatat reziliat prin acordul părţilor contractul de închiriere în litigiu.
P.S.NU. Nu pentru asta am venit :))
duminică, iunie 28
Chestiuni elementare. O.I. în concediu?
duminică, iunie 28
Evident sau nu, O.I. este abrevierea „Onoratei Instanţe”, semantica abrevierii fiind doar una dintre puţinele coincidenţe fericite ale vieţii.
Englezii spun despre o lege nouă că este precum un piton care a înghiţit un elefant. După câteva ore de siestă, pitonul îşi recapătă forma clasică, iar elefantul...rămâne cel puţin digerat.
Primind comparaţia, prostia este un mamut mult prea greu de digerat, iar senzaţia de saţietate predomină ori de câte ori urc scările „palatului de justiţie”.
Fiind vorba în continuare tot despre mamuţi, cât de mamut trebuie să fii încât să amplasezi un detector de metale la intrarea unei paragini de clădiri şi să-i spui palat?
Mamut de prostie ? Avem reformă în justiţie, zău aşa! Nu este evident?
Mă întreb dacă detectorul de mamuţi era în priză când a trecut O.I.?
Întreb doar! Am senzaţia stranie că nişte făpturi de gen au reuşit cumva să se deghizeze în O.I. şi să se furişeze în palat.
Altfel nu îmi explic justiţia prostiei şi prostia justiţiei.
Chestiuni elementare precum soluţionarea excepţiilor de procedură, rezolvarea cauzei într-un termen rezonabil sau individualizarea unei sancţiuni contravenţionale devin eşecuri ale mamuţilor de prostie!
Primul caz de mamut:
Potrivit art.129 din Codul de procedură civilă „care ÎNCĂ mai este”, O.I. este obligată, să califice corect natura juridică a cauzei deduse judecăţii.
În acest sens, s-a fomulat şi s-a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, procedură reglementată prin art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere natura juridică a raportului dedus judecăţii, respectiv natura comercială a litigiului.
Acţiunea introductivă în instanţă formulată de către reclamanţi are la bază un raport juridic de natură comercială, raport care antamează asupra naturii juridice a litigiului şi în consecinţă asupra necesităţii îndeplinirii procedurii prealabile.
S-a solicitat, în concluzie, să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor ca fiind prematur introdusă.
Dar ce să vezi?
O.I. a dispărut peste noapte.
În acelaşi loc era un mamut de prostie care mâzgălea soluţiile şi caligrafia ştersăturile în condică. La dosarul meu scria:Repune cauza pe rol. Acordă termen de judecată la data de 09.09.2009, cu citarea părţilor. Prorogă pronunţarea pe excepţia lipsei procedurii concilierii directe invocată de pârâţi pentru termenul viitor, după administrarea interogatoriilor...hmmmmmm...adică după administrarea probaţiunii încuviinţată în cauză?
Ce or mai fi şi excepţiile aste de procedură? ...se întreba în trompă mamutul.
Nimic altceva decât o chestiune şi noţiune elementară de drept procesual!
Adică orice mijloc prin care, fãrã a combate direct cererea adversarului sãu, pârâtul
susţine cã nu trebuie condamnat sau cã nu trebuie încã condamnat.
Dispoziţiilor art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, subclasifică excepţiile procesuale în: procedurale şi de fond. Prin invocarea unei excepţii partea interesată sau instanţa invocă, în condiţiile prevăzute de lege şi fără a pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, neregularităţi procedurale sau lipsurile privind exerciţiul dreptului la acţiune, urmărind fie întârzierea, fie împiedicarea judecăţii în fond.
Excepţiile de procedură vizează anumite neregularităţi procedurale şi au ca obiect încălcarea unor norme privind competenţa, compunerea sau constituirea instanţei, sau îndeplinirea greşită a unor acte de procedură.
Ele sunt fie dilatorii, atunci când tind spre întârzierea judecăţii, fie peremptorii sau dirimante, atunci când tind spre împiedicarea judecăţii de fond, anularea cererii, respingerea acesteia ca inadmisibilă, sau ca prematură în cazul lipsei procedurii prealabile!
Revenind la art.137 din Codul de procedură civilă, trebuie subliniat faptul că O.I. trebuie să se pronunţe mai întâi asupra execepţiilor de procedură care ar putea face de prisos total sau în parte soluţionarea cauzei pe însuşi fondul dreptului.
Mai mult decât atât, excepţiile nu se pot uni cu fondul cauzei decât dacă, pentru judecarea lor, este necesar să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Cu alte cuvinte, O.I. ar fi trebuit să se pronunţe pe excepţia invocată, a lipsei procedurii prealabile, chiar să o respingă, dar NU putea să proroge pronunţarea asupra acesteia după administrarea probatoriului, adică după intrarea în dezbateri pe fondul cauzei!
Cu alte cuvinte, mamut mai mare de prostie nici că se putea!
Al doilea caz de mamut:
Potrivit art.6, alin.(1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fie că ne place sau nu, durata unui proces trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil.
« Orice persoană are dreptul la judecarea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanţă independentă şi imparţială (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) »
Reclamantul a formulat o acţiune introductivă în instanţă prin care a solicitat revocarea PARŢIALĂ a unei donaţii pentru ingratitudine ( evident există mamuţi de prostie şi în cazul avocaţilor, dar despre acest subiect vom vorbi în episoadele următoare), iar O.I. a acordat deja ŞAPTE MAGICE termene, fără a depăşi până la acest moment chestiunea timbrajului!
Au fost necesare ŞAPTE termene pentru a lămuri nimic într-o cauză!
Câteva termene pentru a pune în vedere reclamantului să timbreze, câteva pentru a-i pune în vedere efectuarea unei expertize de actualizare a obiectului donaţiei şi într-un final, de câteva ...termene O.I. soluţionează cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă.
HA.HA.HA. Un mamut pe bină dansează şi se roagă zeilor să-i trimită din zenit adeverinţele referitoare la veniturile reclamantului.
Dar zeii, fiind zei, sunt nemiloşi cu mamutul nostru şi îl lasă cu trompa în soare.
Ce să facă atunci? Îl roagă pe avocatul mamut al reclamantului să depună adeverinţele necesare până la termenul următor!
Degeaba.
Degeaba am fost condamnaţi, de cel puţin două ori, în cauze precum
Cauza CÂRSTEA şi GRECU împotriva ROMÂNIEI (cererea nr. 56326/00, Hotărârea din 15 iunie 2006), sau Cauza ATANASIU împotriva ROMÂNIEI (Cererea nr. 15204/02, Hotărârea din 17 ianuarie 2008), la plata impozitelor şi taxelor către un stat condus de mamuţi de prostie.
Din „16%” ai mei îşi cumpără aceşti mamuţi mâncare...hmmmmm...acum că mă gândesc mai bine, cine ziceam că este mamut de prostie? Plătitorul de impozite şi taxe, cumva?
Dar, cum rămâne cu „termenul rezonabil”?
Potrivit Curţii, acest caracter rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de împrejurările cauzei, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantelor şi cel al autorităţilor competente precum şi miza litigiului pentru interesate.
Revenind în ţară, am primit termen în septembrie şi am să mă alătur dansului mamutului în speranţa că zeii sau reclamantul vor bunăvoi să depună la dosarul cauzei actele necesare soluţionării propriei cereri de ajutor judiciar!
Faceţi loc pe bină! Prestez dansul adeverinţei!
Al treilea caz de mamut:
O.I. a respins plângerea contravenţională şi dispus menţinerea procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţiei prevăzute de O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare al comunicaţiilor, aprobatã, cu modificări şi completări, prin Legea nr.591/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Petenta, o firmă de taxi, a fost amendată cu 10.000 lei, întrucât a fost reţinută în sarcina sa de către agentul constatator din cadrul Autorităţii Naţionale în Comunicaţii, atât în procesul-verbal cât şi în raportul de monitorizare, că a emis perturbaţii prejudiciabile, perturbaţii care s-au manifestat sub forma unor bruiaje ale frecvenţei 147 MHz, constând din „zgomote create prin frecarea microfonului şi din fragmente muzicale”.
Am formulat, în subsidiar înlăturarea aplicării sancţiunii amenzii şi aplicarea, în condiţiile art.7, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, a sancţiunii avertismentului.
Aşadar, dacă mumutul de prostie urma să treacă peste toate excepţiile invocate pe fondul cauzei în subsidiar urma să absolve petenta de plata amenzii întrucât: efectele prejudiciabile ale aza-ziselor perturbaţii constatate pentru a avea un pericol social ar fi trebuit să fie reprezentate de comunicaţii propriu-zise de natură să profite petentei în defavoarea titularului licenţei asupra frecvenţei 147 MHz.
Cu alte cuvinte, atât timp cât titulara acestei frecvenţe desfăşoară aceeaşi activitate, respectiv servicii transport TAXI, pentru a se susţine prejudicierea acesteia ar fi fost necesar, în mod concret, ca perturbaţiile să se refere la o eventuală deturnare a clientelei.
Or, bruiajele accidentale şi inerente mediului de comunicaţie prin unde radio, cum sunt zgomotele rezultate din frecarea microfonului sau fragmente muzicale, nu sunt în nici un fel de natură să prejudicieze în vreun mod orice persoană fizică sau juridică.
Mamutul însă...tot mamut!
„Se merită”: 10.000 de lei ca să freci microfonul şi „să pui” fragmente muzicale. Mă întreb cât costă serviciul complet?
P.S.: Dacă tot aţi plecat, O.I. în vacanţă...mă gândeam...ce ar fi dacă aţi rămâne acolo?
Englezii spun despre o lege nouă că este precum un piton care a înghiţit un elefant. După câteva ore de siestă, pitonul îşi recapătă forma clasică, iar elefantul...rămâne cel puţin digerat.
Primind comparaţia, prostia este un mamut mult prea greu de digerat, iar senzaţia de saţietate predomină ori de câte ori urc scările „palatului de justiţie”.
Fiind vorba în continuare tot despre mamuţi, cât de mamut trebuie să fii încât să amplasezi un detector de metale la intrarea unei paragini de clădiri şi să-i spui palat?
Mamut de prostie ? Avem reformă în justiţie, zău aşa! Nu este evident?
Mă întreb dacă detectorul de mamuţi era în priză când a trecut O.I.?
Întreb doar! Am senzaţia stranie că nişte făpturi de gen au reuşit cumva să se deghizeze în O.I. şi să se furişeze în palat.
Altfel nu îmi explic justiţia prostiei şi prostia justiţiei.
Chestiuni elementare precum soluţionarea excepţiilor de procedură, rezolvarea cauzei într-un termen rezonabil sau individualizarea unei sancţiuni contravenţionale devin eşecuri ale mamuţilor de prostie!
Primul caz de mamut:
Potrivit art.129 din Codul de procedură civilă „care ÎNCĂ mai este”, O.I. este obligată, să califice corect natura juridică a cauzei deduse judecăţii.
În acest sens, s-a fomulat şi s-a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, procedură reglementată prin art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere natura juridică a raportului dedus judecăţii, respectiv natura comercială a litigiului.
Acţiunea introductivă în instanţă formulată de către reclamanţi are la bază un raport juridic de natură comercială, raport care antamează asupra naturii juridice a litigiului şi în consecinţă asupra necesităţii îndeplinirii procedurii prealabile.
S-a solicitat, în concluzie, să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor ca fiind prematur introdusă.
Dar ce să vezi?
O.I. a dispărut peste noapte.
În acelaşi loc era un mamut de prostie care mâzgălea soluţiile şi caligrafia ştersăturile în condică. La dosarul meu scria:Repune cauza pe rol. Acordă termen de judecată la data de 09.09.2009, cu citarea părţilor. Prorogă pronunţarea pe excepţia lipsei procedurii concilierii directe invocată de pârâţi pentru termenul viitor, după administrarea interogatoriilor...hmmmmmm...adică după administrarea probaţiunii încuviinţată în cauză?
Ce or mai fi şi excepţiile aste de procedură? ...se întreba în trompă mamutul.
Nimic altceva decât o chestiune şi noţiune elementară de drept procesual!
Adică orice mijloc prin care, fãrã a combate direct cererea adversarului sãu, pârâtul
susţine cã nu trebuie condamnat sau cã nu trebuie încã condamnat.
Dispoziţiilor art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, subclasifică excepţiile procesuale în: procedurale şi de fond. Prin invocarea unei excepţii partea interesată sau instanţa invocă, în condiţiile prevăzute de lege şi fără a pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, neregularităţi procedurale sau lipsurile privind exerciţiul dreptului la acţiune, urmărind fie întârzierea, fie împiedicarea judecăţii în fond.
Excepţiile de procedură vizează anumite neregularităţi procedurale şi au ca obiect încălcarea unor norme privind competenţa, compunerea sau constituirea instanţei, sau îndeplinirea greşită a unor acte de procedură.
Ele sunt fie dilatorii, atunci când tind spre întârzierea judecăţii, fie peremptorii sau dirimante, atunci când tind spre împiedicarea judecăţii de fond, anularea cererii, respingerea acesteia ca inadmisibilă, sau ca prematură în cazul lipsei procedurii prealabile!
Revenind la art.137 din Codul de procedură civilă, trebuie subliniat faptul că O.I. trebuie să se pronunţe mai întâi asupra execepţiilor de procedură care ar putea face de prisos total sau în parte soluţionarea cauzei pe însuşi fondul dreptului.
Mai mult decât atât, excepţiile nu se pot uni cu fondul cauzei decât dacă, pentru judecarea lor, este necesar să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Cu alte cuvinte, O.I. ar fi trebuit să se pronunţe pe excepţia invocată, a lipsei procedurii prealabile, chiar să o respingă, dar NU putea să proroge pronunţarea asupra acesteia după administrarea probatoriului, adică după intrarea în dezbateri pe fondul cauzei!
Cu alte cuvinte, mamut mai mare de prostie nici că se putea!
Al doilea caz de mamut:
Potrivit art.6, alin.(1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fie că ne place sau nu, durata unui proces trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil.
« Orice persoană are dreptul la judecarea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanţă independentă şi imparţială (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) »
Reclamantul a formulat o acţiune introductivă în instanţă prin care a solicitat revocarea PARŢIALĂ a unei donaţii pentru ingratitudine ( evident există mamuţi de prostie şi în cazul avocaţilor, dar despre acest subiect vom vorbi în episoadele următoare), iar O.I. a acordat deja ŞAPTE MAGICE termene, fără a depăşi până la acest moment chestiunea timbrajului!
Au fost necesare ŞAPTE termene pentru a lămuri nimic într-o cauză!
Câteva termene pentru a pune în vedere reclamantului să timbreze, câteva pentru a-i pune în vedere efectuarea unei expertize de actualizare a obiectului donaţiei şi într-un final, de câteva ...termene O.I. soluţionează cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă.
HA.HA.HA. Un mamut pe bină dansează şi se roagă zeilor să-i trimită din zenit adeverinţele referitoare la veniturile reclamantului.
Dar zeii, fiind zei, sunt nemiloşi cu mamutul nostru şi îl lasă cu trompa în soare.
Ce să facă atunci? Îl roagă pe avocatul mamut al reclamantului să depună adeverinţele necesare până la termenul următor!
Degeaba.
Degeaba am fost condamnaţi, de cel puţin două ori, în cauze precum
Cauza CÂRSTEA şi GRECU împotriva ROMÂNIEI (cererea nr. 56326/00, Hotărârea din 15 iunie 2006), sau Cauza ATANASIU împotriva ROMÂNIEI (Cererea nr. 15204/02, Hotărârea din 17 ianuarie 2008), la plata impozitelor şi taxelor către un stat condus de mamuţi de prostie.
Din „16%” ai mei îşi cumpără aceşti mamuţi mâncare...hmmmmm...acum că mă gândesc mai bine, cine ziceam că este mamut de prostie? Plătitorul de impozite şi taxe, cumva?
Dar, cum rămâne cu „termenul rezonabil”?
Potrivit Curţii, acest caracter rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de împrejurările cauzei, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantelor şi cel al autorităţilor competente precum şi miza litigiului pentru interesate.
Revenind în ţară, am primit termen în septembrie şi am să mă alătur dansului mamutului în speranţa că zeii sau reclamantul vor bunăvoi să depună la dosarul cauzei actele necesare soluţionării propriei cereri de ajutor judiciar!
Faceţi loc pe bină! Prestez dansul adeverinţei!
Al treilea caz de mamut:
O.I. a respins plângerea contravenţională şi dispus menţinerea procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţiei prevăzute de O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare al comunicaţiilor, aprobatã, cu modificări şi completări, prin Legea nr.591/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Petenta, o firmă de taxi, a fost amendată cu 10.000 lei, întrucât a fost reţinută în sarcina sa de către agentul constatator din cadrul Autorităţii Naţionale în Comunicaţii, atât în procesul-verbal cât şi în raportul de monitorizare, că a emis perturbaţii prejudiciabile, perturbaţii care s-au manifestat sub forma unor bruiaje ale frecvenţei 147 MHz, constând din „zgomote create prin frecarea microfonului şi din fragmente muzicale”.
Am formulat, în subsidiar înlăturarea aplicării sancţiunii amenzii şi aplicarea, în condiţiile art.7, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, a sancţiunii avertismentului.
Aşadar, dacă mumutul de prostie urma să treacă peste toate excepţiile invocate pe fondul cauzei în subsidiar urma să absolve petenta de plata amenzii întrucât: efectele prejudiciabile ale aza-ziselor perturbaţii constatate pentru a avea un pericol social ar fi trebuit să fie reprezentate de comunicaţii propriu-zise de natură să profite petentei în defavoarea titularului licenţei asupra frecvenţei 147 MHz.
Cu alte cuvinte, atât timp cât titulara acestei frecvenţe desfăşoară aceeaşi activitate, respectiv servicii transport TAXI, pentru a se susţine prejudicierea acesteia ar fi fost necesar, în mod concret, ca perturbaţiile să se refere la o eventuală deturnare a clientelei.
Or, bruiajele accidentale şi inerente mediului de comunicaţie prin unde radio, cum sunt zgomotele rezultate din frecarea microfonului sau fragmente muzicale, nu sunt în nici un fel de natură să prejudicieze în vreun mod orice persoană fizică sau juridică.
Mamutul însă...tot mamut!
„Se merită”: 10.000 de lei ca să freci microfonul şi „să pui” fragmente muzicale. Mă întreb cât costă serviciul complet?
P.S.: Dacă tot aţi plecat, O.I. în vacanţă...mă gândeam...ce ar fi dacă aţi rămâne acolo?
miercuri, iunie 24
A fi sau a nu fi fiu de judecător?
miercuri, iunie 24
Ehhhh? Da. Cu aşa un titlu cu siguranţă v-am atras atenţia.
Însă, nu-mi pare deloc rău să vă dezamăgesc.
În acest „post” nu am să comentez nimic despre cât este darul de nuntă al odraslei judecătorului pe care îl plăteşte patronul de firmă, nici
Cred că există două categorii de oameni. Filosofii şi oamenii fericiţi.
Vorbesc despre acei oameni fericiţi dar săraci, printre altele, cu duhul. Mai gravă decât prostia mi s-a părut întotdeauna nesimţirea.
Tupeul în forma absolută.
Nulitatea care se dă pe sine ca exemplu. "Deontologii". Parveniţii. Snobii şi Idioţii. Curvele şi Hoţii. Toţi cei menţionaţi ... purtători de etichetă, membrii de varză a unor comiţii, practicanţi ai unei vieţi de familie în timpul liber, adepţi fervenţi ai bisericuţelor poleite, susţinători ai tradiţiilor străvechi ale populaţiilor barbare, purtători de insigne de gaşcă, ghiuluri de frăţii, blonde de braţ, idioate sau/şi parvenite.
Cred că ajunge, nu?
Nu îmi mai este nici măcar silă.
Acum îmi este clar. M-am mânjit luptându-mă cu porcii. Nu vreau ca hainele să îmi miroase a cocină.
Am aflat într-un binecuvântat final că „philosophum non facit barba”.
Prezentul blog a fost un scop şi nu un mijloc.
Orice temă rămâne însă, din păcate, teoretică.
Cum rămâne atunci cu oamenii fericiţi? Oamenii de „acţiune”? Practicanţii?
Hmmmmmm?
Am luat de câţiva ani, recunosc, meditaţii. Intensiv. Am avut profesori buni, dar extrem de scumpi. Am finalizat de curând cursul compus din două module:„câinele moare de alergătură” şi apoi „prostul de grija altuia”.
Mă scuzaţi.
Trebuie să închei, întrucât mă grăbesc. Mai nou fac parte dintr-o comiţie şi mă grăbesc să îmi pun insigna pe etichetă. Mi-ar părea rău să continue lucrările fără mine.
Las ironia de-oparte doar pentru a vă mulţumi pentru aprecieri şi pentru buna-credinţă şi pentru a vă ura: Baftă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
