Dizolvarea anticipată a unei societăţi comerciale. Anunţ: pierdut "affectio societatis"...

Zilele trecute una dintre informaţiile calificate cu indulgenţă drept „ştire” anunţa deschiderea sezonului de vară de nunţi...sau de nunţi de vară? Nu mai contează. Informaţia s-a confirmat mai repede decât mi-aş fi dorit şi astfel şi-a făcut cu greu loc în curtea blocului o limuzzzzzzzzzzzină pentru mireasa de vis (-a-vis). Realitatea bate filmul de fiecare dată! De câţi nuntaşi credeţi că a fost nevoie pentru ca limuzzzzzzzzina să ia curba?
Trebuie să recunosc că, deşi cunosc două exemple de căsătorii reuşite, am pierdut din vedere, de ceva vreme, sensul instituţiei, probabil şi datorită faptului că mi-a atras mai curând atenţia formalismul deşănţat de care dă dovadă.
Ne ţinem cu dinţii să demonstrăm că suntem...doi... avem şi o hârtie în sensul ăsta, când de fapt noi suntem de mult... „unul hăis, iar celălalt cea”!
Căsătorie...prietenie...colaborare. Toate presupun acelaşi exclusiv lucru-affectio.
Şi nicio bucată de hârtie, tricou sau contract nu-i poate ţine locul.

Acum citiţi din nou titlul: Pierdut „affectio societatis”...celui sau celei care îl găseşte, în loc de recompensă, îi urez: să-i fie de bine!

Şi acum referitor la opiniile juridice pe aceeaşi temă...
Potrivit dispoziţiilor art.227, alin.(1), lit.e din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, societatea se dizolvă printre altele şi prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. Cu alte cuvinte, dizolvarea unei societăţi comerciale poate fi datorată şi dispariţiei elementului affectio societatis, adică a intenţiei asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale, respectiv a elementului esenţial, de ordin psihologic al contractului de societate.

Dispariţia misterioasă a lui affectio societatis comportă şi o mai mare relevanţă dacă este să luăm în considerare consecinţele pe care aceasta le antrenează.
De altfel, în acest sens jurisprudenţa a statuat, atunci când s-a constatat existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi, concretizate în numărul mare de litigii comerciale şi penale existente între părţi şi care au condus deci la dispariţia lui affectio societatis, că eventuala culpă a unuia sau altuia dintre asociaţi în generarea acestor neînţelegeri este lipsită de relevanţă, important fiind doar efectul disensiunilor, respectiv împiedicarea funcţionării societăţii!
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială, decizia nr.256 din 30 ianuarie 2008)

Textul legal ante-menţionat are un evident caracter exemplificativ. Cu toate acestea, pentru ca cererea având ca obiect dizolvarea anticipată a societăţii să fie considerată temeinică şi în consecinţă să fie admisă de către instanţa de judecată, asociatul reclamant trebuie să dovedească existenţa unor neînţelegeri grave în aşa măsură încât împiedică funcţionarea societăţii.
Şi pentru a-mi depăşi complexul de a fi prea tehnică...câteva exemple:
Neînţelegerile sau disensiunile dintre asociaţi au fost interpretate ca materializându-se în două moduri: fie nu mai există interes comun al asociaţilor, fie interesul social este deturnat în favoarea asociaţilor majoritari, evident, în detrimentul intereselor legitime ale asociaţilor minoritari.
Abuzul de majoritate, ca manifestare a deturnării scopului societar şi astfel dovadă de incongruenţă a voinţei asociaţilor, este o ipoteză clasică pentru dispariţia affectio societatis.
În general, a fost considerat că există abuz de majoritate, când:
-prin decizii repetate pe parcursul mai multor exerciţii financiare, nu se distribuie dividende din profitul net al unei societăţi prospere, încorporându-se nejustificat beneficiile în rezerve statutare;
-se acordă împrumuturi consistente, din patrimoniul social, unor societăţi în care asociaţii majoritari ai societăţii creditoare au interese (n.n. aici şi în sensul de părţi sociale sau acţiuni); -există o filializare abuzivă a societăţii faţă de alte persoane juridice controlate direct sau indirect de acţionarii majoritari;
Exercitarea în acest mod a drepturilor de vot nu presupune deci paralizarea activităţii societătii, ci numai dispariţia cauzei contractului de societate, a elementului affectio societatis.

Neînţelegerile dintre asociaţi au semne vizibile şi uşor recognoscibile cum ar fi: neparticiparea la adunările generale, refuzul de exercitare a dreptului de vot sau votul exprimat în vederea blocării deciziilor.
Însă, dacă constatarea existenţei unor disensiuni, neînţelegeri între asociaţi apare ca fiind o sarcină facilă, nu aceeaşi este situaţia calificării acestor împrejurări ca fiind de natură să împiedice funcţionarea societăţii.
Instanţele au pronunţat dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată, datorită conflictului ireductibil dintre cei doi asociaţi asupra numirii directorului laboratorului societăţii, indispensabil funcţionării acesteia, după cum s-a dispus dizolvarea în situaţia în care antagonismul dintre cele două grupuri de acţionari a luat atât de mare amploare, încât a fost imposibilă alegerea noului consiliu de administraţie.
S-a pronunţat dizolvarea în contextul în care conflictul dintre asociaţi a împiedicat adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social impusă de lege.

Pe de altă parte, este esenţial de reţinut că din momentul în care se constată prezenţa unui asociat sau a unui grup majoritar, a cărui poziţie îi permite să administreze societatea, alterarea profundă a raporturilor dintre asociaţi nu mai justifică, prin sine, dizolvarea!
De asemenea, nu sunt motive de dizolvare anticipată conflictele de ordin pur pecuniar dintre asociaţi, care nu pot afecta funcţionarea societăţii.

Aşadar, cererea de dizolvare anticipată se va respinge:
-în măsura în care activitatea organelor sociale nu este iremediabil compromisă, putându-se legalmente decide revocarea administratorilor şi desemnarea altora;
-în situaţia în care se dovedeşte că asociatul de a cărui situaţie depindea conflictul şi-a manifestat intenţia de retragere;
-dacă situaţia conflictuală nu durează de un timp suficient pentru a dovedi blocajul organelor sociale, ci doar o încetare temporară a activităţii;
-dacă din documentele produse, rezultă că, în ciuda neînţelegerilor care stăpânesc raporturile dintre asociaţi, situaţia financiară, iniţial grav compromisă, a fost restabilită prin activitatea administratorului asociat majoritar;
R.N.Catană, Dreptul societăţilor comerciale, Editura Sfera Juridică, 2007;

P.S.
Sau...mai bine spus:
Out with the old, in with the new!