Chestiuni elementare. O.I. în concediu?

Evident sau nu, O.I. este abrevierea „Onoratei Instanţe”, semantica abrevierii fiind doar una dintre puţinele coincidenţe fericite ale vieţii.
Englezii spun despre o lege nouă că este precum un piton care a înghiţit un elefant. După câteva ore de siestă, pitonul îşi recapătă forma clasică, iar elefantul...rămâne cel puţin digerat.
Primind comparaţia, prostia este un mamut mult prea greu de digerat, iar senzaţia de saţietate predomină ori de câte ori urc scările „palatului de justiţie”.
Fiind vorba în continuare tot despre mamuţi, cât de mamut trebuie să fii încât să amplasezi un detector de metale la intrarea unei paragini de clădiri şi să-i spui palat?
Mamut de prostie ? Avem reformă în justiţie, zău aşa! Nu este evident?
Mă întreb dacă detectorul de mamuţi era în priză când a trecut O.I.?
Întreb doar! Am senzaţia stranie că nişte făpturi de gen au reuşit cumva să se deghizeze în O.I. şi să se furişeze în palat.
Altfel nu îmi explic justiţia prostiei şi prostia justiţiei.

Chestiuni elementare precum soluţionarea excepţiilor de procedură, rezolvarea cauzei într-un termen rezonabil sau individualizarea unei sancţiuni contravenţionale devin eşecuri ale mamuţilor de prostie!

Primul caz de mamut:
Potrivit art.129 din Codul de procedură civilă „care ÎNCĂ mai este”, O.I. este obligată, să califice corect natura juridică a cauzei deduse judecăţii.
În acest sens, s-a fomulat şi s-a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, procedură reglementată prin art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere natura juridică a raportului dedus judecăţii, respectiv natura comercială a litigiului.
Acţiunea introductivă în instanţă formulată de către reclamanţi are la bază un raport juridic de natură comercială, raport care antamează asupra naturii juridice a litigiului şi în consecinţă asupra necesităţii îndeplinirii procedurii prealabile.
S-a solicitat, în concluzie, să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor ca fiind prematur introdusă.
Dar ce să vezi?
O.I. a dispărut peste noapte.
În acelaşi loc era un mamut de prostie care mâzgălea soluţiile şi caligrafia ştersăturile în condică. La dosarul meu scria:Repune cauza pe rol. Acordă termen de judecată la data de 09.09.2009, cu citarea părţilor. Prorogă pronunţarea pe excepţia lipsei procedurii concilierii directe invocată de pârâţi pentru termenul viitor, după administrarea interogatoriilor...hmmmmmm...adică după administrarea probaţiunii încuviinţată în cauză?
Ce or mai fi şi excepţiile aste de procedură? ...se întreba în trompă mamutul.
Nimic altceva decât o chestiune şi noţiune elementară de drept procesual!
Adică orice mijloc prin care, fãrã a combate direct cererea adversarului sãu, pârâtul
susţine cã nu trebuie condamnat sau cã nu trebuie încã condamnat.
Dispoziţiilor art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, subclasifică excepţiile procesuale în: procedurale şi de fond. Prin invocarea unei excepţii partea interesată sau instanţa invocă, în condiţiile prevăzute de lege şi fără a pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, neregularităţi procedurale sau lipsurile privind exerciţiul dreptului la acţiune, urmărind fie întârzierea, fie împiedicarea judecăţii în fond.
Excepţiile de procedură vizează anumite neregularităţi procedurale şi au ca obiect încălcarea unor norme privind competenţa, compunerea sau constituirea instanţei, sau îndeplinirea greşită a unor acte de procedură.
Ele sunt fie dilatorii, atunci când tind spre întârzierea judecăţii, fie peremptorii sau dirimante, atunci când tind spre împiedicarea judecăţii de fond, anularea cererii, respingerea acesteia ca inadmisibilă, sau ca prematură în cazul lipsei procedurii prealabile!
Revenind la art.137 din Codul de procedură civilă, trebuie subliniat faptul că O.I. trebuie să se pronunţe mai întâi asupra execepţiilor de procedură care ar putea face de prisos total sau în parte soluţionarea cauzei pe însuşi fondul dreptului.
Mai mult decât atât, excepţiile nu se pot uni cu fondul cauzei decât dacă, pentru judecarea lor, este necesar să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Cu alte cuvinte, O.I. ar fi trebuit să se pronunţe pe excepţia invocată, a lipsei procedurii prealabile, chiar să o respingă, dar NU putea să proroge pronunţarea asupra acesteia după administrarea probatoriului, adică după intrarea în dezbateri pe fondul cauzei!
Cu alte cuvinte, mamut mai mare de prostie nici că se putea!

Al doilea caz de mamut:
Potrivit art.6, alin.(1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fie că ne place sau nu, durata unui proces trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil.
« Orice persoană are dreptul la judecarea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanţă independentă şi imparţială (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) »
Reclamantul a formulat o acţiune introductivă în instanţă prin care a solicitat revocarea PARŢIALĂ a unei donaţii pentru ingratitudine ( evident există mamuţi de prostie şi în cazul avocaţilor, dar despre acest subiect vom vorbi în episoadele următoare), iar O.I. a acordat deja ŞAPTE MAGICE termene, fără a depăşi până la acest moment chestiunea timbrajului!
Au fost necesare ŞAPTE termene pentru a lămuri nimic într-o cauză!
Câteva termene pentru a pune în vedere reclamantului să timbreze, câteva pentru a-i pune în vedere efectuarea unei expertize de actualizare a obiectului donaţiei şi într-un final, de câteva ...termene O.I. soluţionează cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă.
HA.HA.HA. Un mamut pe bină dansează şi se roagă zeilor să-i trimită din zenit adeverinţele referitoare la veniturile reclamantului.
Dar zeii, fiind zei, sunt nemiloşi cu mamutul nostru şi îl lasă cu trompa în soare.
Ce să facă atunci? Îl roagă pe avocatul mamut al reclamantului să depună adeverinţele necesare până la termenul următor!
Degeaba.
Degeaba am fost condamnaţi, de cel puţin două ori, în cauze precum
Cauza CÂRSTEA şi GRECU împotriva ROMÂNIEI (cererea nr. 56326/00, Hotărârea din 15 iunie 2006), sau Cauza ATANASIU împotriva ROMÂNIEI (Cererea nr. 15204/02, Hotărârea din 17 ianuarie 2008), la plata impozitelor şi taxelor către un stat condus de mamuţi de prostie.
Din „16%” ai mei îşi cumpără aceşti mamuţi mâncare...hmmmmm...acum că mă gândesc mai bine, cine ziceam că este mamut de prostie? Plătitorul de impozite şi taxe, cumva?
Dar, cum rămâne cu „termenul rezonabil”?
Potrivit Curţii, acest caracter rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de împrejurările cauzei, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantelor şi cel al autorităţilor competente precum şi miza litigiului pentru interesate.
Revenind în ţară, am primit termen în septembrie şi am să mă alătur dansului mamutului în speranţa că zeii sau reclamantul vor bunăvoi să depună la dosarul cauzei actele necesare soluţionării propriei cereri de ajutor judiciar!
Faceţi loc pe bină! Prestez dansul adeverinţei!

Al treilea caz de mamut:
O.I. a respins plângerea contravenţională şi dispus menţinerea procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţiei prevăzute de O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare al comunicaţiilor, aprobatã, cu modificări şi completări, prin Legea nr.591/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Petenta, o firmă de taxi, a fost amendată cu 10.000 lei, întrucât a fost reţinută în sarcina sa de către agentul constatator din cadrul Autorităţii Naţionale în Comunicaţii, atât în procesul-verbal cât şi în raportul de monitorizare, că a emis perturbaţii prejudiciabile, perturbaţii care s-au manifestat sub forma unor bruiaje ale frecvenţei 147 MHz, constând din „zgomote create prin frecarea microfonului şi din fragmente muzicale”.

Am formulat, în subsidiar înlăturarea aplicării sancţiunii amenzii şi aplicarea, în condiţiile art.7, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, a sancţiunii avertismentului.
Aşadar, dacă mumutul de prostie urma să treacă peste toate excepţiile invocate pe fondul cauzei în subsidiar urma să absolve petenta de plata amenzii întrucât: efectele prejudiciabile ale aza-ziselor perturbaţii constatate pentru a avea un pericol social ar fi trebuit să fie reprezentate de comunicaţii propriu-zise de natură să profite petentei în defavoarea titularului licenţei asupra frecvenţei 147 MHz.
Cu alte cuvinte, atât timp cât titulara acestei frecvenţe desfăşoară aceeaşi activitate, respectiv servicii transport TAXI, pentru a se susţine prejudicierea acesteia ar fi fost necesar, în mod concret, ca perturbaţiile să se refere la o eventuală deturnare a clientelei.
Or, bruiajele accidentale şi inerente mediului de comunicaţie prin unde radio, cum sunt zgomotele rezultate din frecarea microfonului sau fragmente muzicale, nu sunt în nici un fel de natură să prejudicieze în vreun mod orice persoană fizică sau juridică.
Mamutul însă...tot mamut!
„Se merită”: 10.000 de lei ca să freci microfonul şi „să pui” fragmente muzicale. Mă întreb cât costă serviciul complet?

P.S.: Dacă tot aţi plecat, O.I. în vacanţă...mă gândeam...ce ar fi dacă aţi rămâne acolo?