Probabil că la un moment dat o să mă vindec de naivitate şi o să înţeleg faptul că cei care au cea mai mare responsabilitate faţă de "actul de justiţie" îşi bat joc de el...din păcate!
Ştiu că există şi excepţii.
Unul dintre profesorii mei, în cabinetul căruia mi-am făcut şi stagiatura, spunea că respectul în instanţă trebuie să fie reciproc. Reciproc în sensul că nu numai avocaţii datorează respect magistraţilor, ci.....şi invers!
Trebuie să recunosc că, deşi păstrez anumite concepţii naive despre "actul de justiţie", nu îmi aduc aminte prea multe momente în care să mă fi simţit respectată în instanţă, din contră....atitudinea pe care am perceput-o a fost total opusă...instanţa e plictisită, sictirită, ironică, prost-dispusă, grăbită....asta fără a face vorbire despre calificativele profesionale.
Azi a fost una dintre zilele acelea în care am vrut să renunţ.
Azi a fost una dintre zilele acelea în care mi-a părut rău că sunt avocat.
Azi a fost una dintre zilele acelea în care mi-a părut rău că trăiesc în România.
Miercuri, 5 noiembrie, am fost la Curtea de Apel Alba Iulia. Am susţinut un recurs. Am lăsat o cerere la registratura Curţii prin care solicitam amânarea unei cauze pe care ar fi trebuit să o susţin în 6 noiembrie, amânare solicitată în vederea pregătirii apărării, şi de asemenea arătam faptul că nu mă opun cererii de amânare formulată, în aceeaşi cauză, de către intimata pârâtă, pentru angajare apărător.
Deci completul C2, recurs dreptul muncii, a avut la dosar două cereri de amânare formulate la primul termen de judecată.
Azi am sunat să i-au termenul...recursul era hotărât şi respins ca nul, fiind într-adevăr nemotivat în termen de către clientul meu, acesta reprezentându-se în prima instanţă şi formulând recursul fără a consulta un avocat.
Ce nu ştie completul C2, sau dacă ştie atunci e....@#$^&*(+!@#
1. art.156 din Codul de procedură civilă NU este ÎNCĂ abrogat!
2. art.306 din Codul de procedură civilă NU estetÎNCĂ abrogat!
3. chiar dacă instanţa nu "citeşte" nici un motiv de ordine publică, NU ÎNSEAMNĂ că acesta nu există, ci doar "CĂ C2" nu citeşte bine şi aici intervine rolul avocatului...teoretic, cel puţin.
4. există o noţiune "perimată"- dreptul la apărare...teoretic, cel puţin.
Să fac contestaţie în anulare?
Îmi vine să râd când mă gândesc cine va judeca contetaţia.
Oare cât ar fi fost de greu ca, măcar pentru a salva aparenţele, C2 ar fi respins cererile de amânare, ar fi rămas în pronunţare şi ar fi amânt pronunţarea pentru ca părţile să depună concluzii scrise?
Trist. Dacă incompetenţa e scuzabilă şi de cele mai multe ori reparabilă, nesimţirea nu este nici scuzabilă şi nici reparabilă.
Trist. Nu cred că se poate schimba ceva în sistem, ci doar sistemul.
Trist.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu