marți, septembrie 2

Publicitatea înselătoare şi publicitatea comparativă

marți, septembrie 2
Legea nr.158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă are drept scop protecţia concurenţei loiale dintre operatorii economici, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă şi transpune integral prevederile Directivei 2006/114/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.
În sensul dispoziţiilor legale, prin publicitate se înţelege orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii.
Publicitatea înşelătoare, este interzisă prin lege şi constă în publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent.
Pe de altă parte, publicitatea comparativă se referă la publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta. Această formă de publicitate poate fi considerată legală atunci când sunt îndeplinite condiţiile defipte de art.6 din Legea 158/2008 care se referă, spre exemplu, la compararea unor bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate aceloraşi scopuri, sau compararea, în mod obiectiv, a uneia sau a mai multor caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preţul.
Noul text de lege dă dreptul şi persoanelor fizice care au un interes legitim, alături bineînţeles de cele juridice, să sesizeze Ministerul Economiei şi Finanţelor sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului în privinţa publicităţii înşelătoare sau a celei comparative, în baza art.7 din Legea nr.158/2008.
Esenţial este de reţinut faptul că în cazul încălcării dispoziţiilor legale, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunţului publicitar.
Odată formulată sesizarea, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, va solicita comerciantului care îşi face publicitate să furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar, luând în considerare atât interesele legitime ale acestor comercianţi, precum şi cele ale comercianţilor prejudiciaţi.
Reprezentanţii ministerului vor avea şi calitatea de agenţi constatatori, dispoziţiile Legii nr.158/2008 referitoare la contravenţii completându-se cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind competenţi să aplice comercianţilor care se folosesc de o publicitate înşelătoare sau comparativă ilegală, sancţiunea amenzii şi, de asemenea unele măsuri complementare, cum ar fi spre exemplu, încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale.
Dacă se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Economiei şi Finanţelor emite decizie motivată de respingere a sesizării, care va putea fi atacată în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

1 comentarii:

crazysexymarvelous spunea...

Ai abordat teme interesante, ti-am citit cu placere blogul si astept posturi mai dese :)

Bafta in tot ce faci!

De la un student la drept :)

 
Opinii Juridice © 2008. Design by Pocket