Despre Normalitate.
Dacă normalitea desemnează o stare firească, obişnuită, naturală a lucrurilor, atunci vă întreb: de ce normalitatea are caracter excepţional ?
Poate pentru că normalitatea este mai degrabă o calitate decât o însuşire.
Poate pentru că normalitatea nu se manifestă cu aceeaşi frecvenţă precum grobianismul.
Am citit SCRISOAREA deschisă către Statul Român a d-nului judecător Florin Niţă.
Domnia sa a demisionat din funcţia de judecător, din demnitate, ca formă de protest, considerând că este împiedicat să-şi respecte jurământul depus:
„Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
JOS PĂLĂRIA, d-nule Florin Niţă!
Pentru că gestul dumneavoastră este un gest de curaj, demnitate şi normalitate.
Reprezentaţi, din punctul meu de vedere, o minoritate în profesia dumneavoastră.
Pentru că NU auzim prea des voci calificate care să sublinieze faptul că sistemul juridic NU poate să funcţioneze în astfel de condiţii.
Pentru că atât timp cât susţineţi că sunteţi împiedicat să vă respectaţi jurământul vă solidarizaţi cu cei care vi se adresează şi, mai important decât atât, vă interesează rezolvarea de facto et de jure a problemelor lor.
Pentru că aţi depăşit starea de apatie, sindromul deficienţei motivaţionale, starea clinică a acestui sistem.
Sper că gestul dumneavoastră nu va trece neobservat şi sper să atrageţi solidaritatea, măcar de opinie, a majorităţii colegilor dumneavoastră.
2 comentarii:
Il cunosc pe judecatorul Nita, fiind avocat in Braila.
Nu va grabiti sa luati ca atare un eveniment mediatic.
Realitatea este usor deformata.
Cred ca dl.Nita s-a saturat sa vada cati bani castiga avocatii , iar domnia sa s-a repliat in avocatura CA MULTI ALTII.
Totusi cred putin nesincer demersul lui pentru ca lupta impotriva statului opresor se duce din interior nu din avocatura.
Ca judecator nu a fost slab dar nici nu a excelat, profesional cam de nivel mediu si pe alocuri surprinzator.
Cred ca a gresit demisionand , din ambele puncte de vedere .
Nu știu care sunt referințele profesionale ale d-nului Niță.
Nu știu nici care sunt intențiile dumnealui vis-a-vis de o eventuală carieră în avocatură.
Nu cred însă că au relevanță aceste aspecte.
Nu am auzit până acum, prea des, voci din magistratură care să blameze sistemul juridic și care să reclame ineficiența acestuia.
Mai mult decat atât, opinia a fost insoțită și de un gest concret - demisia.
Nu mă pot desprinde de experiența personală și nici nu-mi trece prin gand un exemplu de judecator vertebrat.
Se pare că totuși astfel de magistrați există.
Să fi fost gestul dumnealui un eveniment mediatic?
Irelevant.
Din perspectiva mea gestul dumnealui este un semn, mult așteptat, de normalitate.
Trimiteți un comentariu