Deşi nu îmi place să recunosc, într-adevăr, leacul pentru o inspiraţie hăituită şi hărţuită este o vacanţă.
Dacă inspiraţia a plecat în concediu´ ar însemna, în primul rând, că ea există şi, apoi, ar prespune că se întoarce. Nu?
Până atunci însă, va trebui să progresez şi eu la mimetism. Adică să intru în rândul oamenilor.
Spre invidia şi gelozia animalelor, însuşirea dobândită de ele, în cursul selecţiei naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător, pentru a se confunda cu acestea şi a nu fi recunoscute de duşmani, este acum mai apropriată şi specifică oamenilor.
Pentru analiza dovezilor în acest sens şi pentru a înţelege mai bine fenomenul mimetismului la oameni, cercetătorii au urmărit „cazurile de viaţă” ale unor subiecţi, aleşi în mod aleatoriu şi apoi premiaţi prin oferirea de compasiune. Concluzia?
Un melanj între emisiunea „Camera Ascunsă” şi „Surprize, surprize – şi numai surprize!”
E simplu. Eu trebuie să mimez, printre altele, fapul că am inspiraţie. Asta da probă de sinceritate. Tu ce mimezi?
De exemplu, cunosc oameni care mimează inteligenţa. Nu ştiu cum se face, dar de obicei poartă ochelari, într-un scop nobil, respectiv pentru a face vânzare magazinelor specializate. Pe sistemul: nu pentru că trebuie, ci să fie! În plus, au o privire care dă mereu proba la sărit peste ochelari, gesturi şi voce... grave şi serioase.
Dar cel mai uşor recunoşti un mim de de gen dacă îl întrebi: cu ce te ocupi? Răspunsul va fi evaziv, dar pariez pe " afaceri" sau un ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, prelung de două rânduri.
Mai sunt unii care mimează filantropria.
Cluburi, frăţii, culte, organizaţii, asociaţii de snobi.
Se adună să facă bine. Cumpără un calculator şi cinci pături, dar pentru şi în acest scop organizează evenimente copioase, de mătase şi smocking, meniuri şi orchestră.
„Dar se merită! Ne simtem bine şi facem bine!”
Să nu uit de preferaţii mei. Fericiţii. Şi ei se recunosc uşor. Au, în general, un zâmbet fals continuu, larg şi lung.
Niciodată nu fac doar „bine”, ci "de la foarte bine în sus” .
Niciodată nu-i înşală nevasta, ci "au băgat divorţ, că nu se mai putea”.
Niciodată nu plouă unde şi când sunt ei în concediu, ci „au vizitat mai multe muzee, decât să se plimbe aiurea”.
Niciodată nu câştigă suficient, ci "O duc bine”. Ce şi mai ales cum? Mă întreb întotdeauna.
Nu-şi cumpără niciodată nimic. Totul e „cado´”.
Maşina e scumpă şi "consumă puţin", femeia e blondă şi "silitoare", casa este cu etaj şi "baie de serviciu", slujba este bine plătită şi fără "program fix". Numai "avantaje"!
E atât de simplu.
Fericiţii nu au pierdut niciodată nimic! Nici cheile, ceasul, virginitatea, portofelul, cauza, elanul, omenia, curajul şi niciodată un prieten!
Codul civil, promulgat recent, cuprinde, în buna tradiţie a mimetismului juridic românesc, dispoziţii cu privire la nulitatea persoanei juridice.
Potrivit art.196, alin.(1) din Codul civil, nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanţa judecătorească numai atunci când:
a) lipseşte actul de înfiinţare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situaţiile anume prevăzute de lege; b) toţi fondatorii sau asociaţii au fost, potrivit legii, incapabili, la data înfiinţării persoanei juridice; c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; d) lipseşte autorizaţia administrativă necesară pentru înfiinţarea acesteia; e) actul de înfiinţare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate; f) actul de înfiinţare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaţilor ori capitalul social subscris şi vărsat; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind patrimoniul iniţial sau capitalul social minim, subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociaţi prevăzut de lege; i) au fost nesocotite alte dispoziţii legale imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii actului de înfiinţare a persoanei juridice.
Mai grave, sunt cazurile prevăzute de lit.a, de lit.c până la lit.g, cazuri care atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Potrivit art.197, nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen de un an de la data înregistrării sau înfiinţării acesteia, după caz şi, chiar mai mult decât atât, nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată.
Interesante sunt efectele constatării sau declarării de către instanţa de judecată a nulităţii persoanei juridice.
În primul rând, persoana juridică încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. (art.198, alin.1)
În toate cazurile, fondatorii sau asociaţii răspund, în condiţiile legii, pentru obligaţiile persoanei juridice care s-au născut în sarcina acesteia de la data înfiinţării ei şi până la data notării în registrele publice a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat sau declarat nulitatea hotărârii. (art.198, alin.4)
Constatarea sau, după caz, declararea nulităţii nu aduce atingere actelor încheiate anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz. Nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului. (art.199).
Câteva observaţii:
Privitor la utilitatea "noii" reglementări civile...
Art.6 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cuprind dispoziţiile in extenso cu privire elementele pe care trebuie să le conţină actul constitutiv al unei asociaţii sau al unei fundaţii, sub sancţiunea nulităţii absolute, printre care se numără şi dispoziţii cu privire la forma ad validitatem a actului constitutiv şi a statutului asociaţiei, datele de identificare a membrilor asociaţi, denumirea, patrimoniul iniţial al asociatiei, activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei. În cazul aportului în natura, forma autentica a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie, etc.
În acelaşi sens, art.5 şi urm. din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, cuprind dispoziţii imperative cu privire la forma şi conţinutul actului constitutiv sau al statutului societăţii comerciale.
Este adevărat, pe de altă parte că dispoziţiile legale ante-menţionate fac trimitere la actul constitutiv sau statutului persoanei juridice şi nu nulitatea persoanei juridice înseşi.
Cred însă, că terminologia folosită de codul civil este forţată, fiind de notorietate faptul că nulitatea este sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de valabilitate/fond sau formă impuse de lege.
Or, persoana juridică este mai mult decât un act juridic.
Oricum, în ceea ce priveşte societăţile comerciele şi înainte de promulgarea noului cod civil, art.56 din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale dădea posibilitatea introducerii, de către reprezentanţii unei societăţi, a unei acţiuni în regularizare.
Vis-a-vis de faptul că nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului, trebuie precizat faptul că în acest caz este de fapt vorba, în ceea ce priveşte terţii, despre principiul validităţii aparenţei în drept, error communis facit jus.
Pornind de la regimul juridic al simulaţiei, jurisprudenţa franceză a statuat faptul că o societate fictivă este o societate nulă şi inexistentă. Însă, nulitatea unei societăţi fictive nu îşi produce efectele retroactiv în cazul în care înainte ca acest caracter „fictiv” să fie cunoscut de către terţi aceştia au contractat cu societatea, având în vedere şi dispoziţiile art.1844-16 din Codul civil francez, potrivit căruia nici asociaţii şi nici societatea nu se pot prevala de vreo cauză de nulitate faţă de terţii de bună-credinţă.
P.s. Aveţi cunoştinţă despre modalitatea sau momentul în care mimetismul se transformă în maimuţăreală?
Dacă inspiraţia a plecat în concediu´ ar însemna, în primul rând, că ea există şi, apoi, ar prespune că se întoarce. Nu?
Până atunci însă, va trebui să progresez şi eu la mimetism. Adică să intru în rândul oamenilor.
Spre invidia şi gelozia animalelor, însuşirea dobândită de ele, în cursul selecţiei naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător, pentru a se confunda cu acestea şi a nu fi recunoscute de duşmani, este acum mai apropriată şi specifică oamenilor.
Pentru analiza dovezilor în acest sens şi pentru a înţelege mai bine fenomenul mimetismului la oameni, cercetătorii au urmărit „cazurile de viaţă” ale unor subiecţi, aleşi în mod aleatoriu şi apoi premiaţi prin oferirea de compasiune. Concluzia?
Un melanj între emisiunea „Camera Ascunsă” şi „Surprize, surprize – şi numai surprize!”
E simplu. Eu trebuie să mimez, printre altele, fapul că am inspiraţie. Asta da probă de sinceritate. Tu ce mimezi?
De exemplu, cunosc oameni care mimează inteligenţa. Nu ştiu cum se face, dar de obicei poartă ochelari, într-un scop nobil, respectiv pentru a face vânzare magazinelor specializate. Pe sistemul: nu pentru că trebuie, ci să fie! În plus, au o privire care dă mereu proba la sărit peste ochelari, gesturi şi voce... grave şi serioase.
Dar cel mai uşor recunoşti un mim de de gen dacă îl întrebi: cu ce te ocupi? Răspunsul va fi evaziv, dar pariez pe " afaceri" sau un ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, prelung de două rânduri.
Mai sunt unii care mimează filantropria.
Cluburi, frăţii, culte, organizaţii, asociaţii de snobi.
Se adună să facă bine. Cumpără un calculator şi cinci pături, dar pentru şi în acest scop organizează evenimente copioase, de mătase şi smocking, meniuri şi orchestră.
„Dar se merită! Ne simtem bine şi facem bine!”
Să nu uit de preferaţii mei. Fericiţii. Şi ei se recunosc uşor. Au, în general, un zâmbet fals continuu, larg şi lung.
Niciodată nu fac doar „bine”, ci "de la foarte bine în sus” .
Niciodată nu-i înşală nevasta, ci "au băgat divorţ, că nu se mai putea”.
Niciodată nu plouă unde şi când sunt ei în concediu, ci „au vizitat mai multe muzee, decât să se plimbe aiurea”.
Niciodată nu câştigă suficient, ci "O duc bine”. Ce şi mai ales cum? Mă întreb întotdeauna.
Nu-şi cumpără niciodată nimic. Totul e „cado´”.
Maşina e scumpă şi "consumă puţin", femeia e blondă şi "silitoare", casa este cu etaj şi "baie de serviciu", slujba este bine plătită şi fără "program fix". Numai "avantaje"!
E atât de simplu.
Fericiţii nu au pierdut niciodată nimic! Nici cheile, ceasul, virginitatea, portofelul, cauza, elanul, omenia, curajul şi niciodată un prieten!
Codul civil, promulgat recent, cuprinde, în buna tradiţie a mimetismului juridic românesc, dispoziţii cu privire la nulitatea persoanei juridice.
Potrivit art.196, alin.(1) din Codul civil, nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanţa judecătorească numai atunci când:
a) lipseşte actul de înfiinţare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situaţiile anume prevăzute de lege; b) toţi fondatorii sau asociaţii au fost, potrivit legii, incapabili, la data înfiinţării persoanei juridice; c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; d) lipseşte autorizaţia administrativă necesară pentru înfiinţarea acesteia; e) actul de înfiinţare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate; f) actul de înfiinţare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaţilor ori capitalul social subscris şi vărsat; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind patrimoniul iniţial sau capitalul social minim, subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociaţi prevăzut de lege; i) au fost nesocotite alte dispoziţii legale imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii actului de înfiinţare a persoanei juridice.
Mai grave, sunt cazurile prevăzute de lit.a, de lit.c până la lit.g, cazuri care atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Potrivit art.197, nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen de un an de la data înregistrării sau înfiinţării acesteia, după caz şi, chiar mai mult decât atât, nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată.
Interesante sunt efectele constatării sau declarării de către instanţa de judecată a nulităţii persoanei juridice.
În primul rând, persoana juridică încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. (art.198, alin.1)
În toate cazurile, fondatorii sau asociaţii răspund, în condiţiile legii, pentru obligaţiile persoanei juridice care s-au născut în sarcina acesteia de la data înfiinţării ei şi până la data notării în registrele publice a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat sau declarat nulitatea hotărârii. (art.198, alin.4)
Constatarea sau, după caz, declararea nulităţii nu aduce atingere actelor încheiate anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz. Nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului. (art.199).
Câteva observaţii:
Privitor la utilitatea "noii" reglementări civile...
Art.6 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cuprind dispoziţiile in extenso cu privire elementele pe care trebuie să le conţină actul constitutiv al unei asociaţii sau al unei fundaţii, sub sancţiunea nulităţii absolute, printre care se numără şi dispoziţii cu privire la forma ad validitatem a actului constitutiv şi a statutului asociaţiei, datele de identificare a membrilor asociaţi, denumirea, patrimoniul iniţial al asociatiei, activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei. În cazul aportului în natura, forma autentica a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie, etc.
În acelaşi sens, art.5 şi urm. din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, cuprind dispoziţii imperative cu privire la forma şi conţinutul actului constitutiv sau al statutului societăţii comerciale.
Este adevărat, pe de altă parte că dispoziţiile legale ante-menţionate fac trimitere la actul constitutiv sau statutului persoanei juridice şi nu nulitatea persoanei juridice înseşi.
Cred însă, că terminologia folosită de codul civil este forţată, fiind de notorietate faptul că nulitatea este sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de valabilitate/fond sau formă impuse de lege.
Or, persoana juridică este mai mult decât un act juridic.
Oricum, în ceea ce priveşte societăţile comerciele şi înainte de promulgarea noului cod civil, art.56 din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale dădea posibilitatea introducerii, de către reprezentanţii unei societăţi, a unei acţiuni în regularizare.
Vis-a-vis de faptul că nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului, trebuie precizat faptul că în acest caz este de fapt vorba, în ceea ce priveşte terţii, despre principiul validităţii aparenţei în drept, error communis facit jus.
Pornind de la regimul juridic al simulaţiei, jurisprudenţa franceză a statuat faptul că o societate fictivă este o societate nulă şi inexistentă. Însă, nulitatea unei societăţi fictive nu îşi produce efectele retroactiv în cazul în care înainte ca acest caracter „fictiv” să fie cunoscut de către terţi aceştia au contractat cu societatea, având în vedere şi dispoziţiile art.1844-16 din Codul civil francez, potrivit căruia nici asociaţii şi nici societatea nu se pot prevala de vreo cauză de nulitate faţă de terţii de bună-credinţă.
P.s. Aveţi cunoştinţă despre modalitatea sau momentul în care mimetismul se transformă în maimuţăreală?
1 comentarii:
Nulitatea persoanei ! Ce miritic & romaneste suna ! :)
Trimiteți un comentariu