Am senzaţia, aproape întotdeauna, că noţiunea de „preţ” este folosită şi percepută într-un sens peiorativ.
„Totul are un preţ”…şi de cele mai multe ori credem că acesta nu este corect.
Probabil şi din cauză că, de milenii, inducerea în eroare a fost asociată cu ideea de comerţ şi implicit de preţ.
Sunt cunoscute poveştile din Agora, piaţa publică a oraşelor greceşti, din sec IV î.e.n., poveşti care vorbesc despre vânzătorul de smochine care aşează în coş smochinele bune deasupra celor stricate.
În 2001 laureaţii premiului Nobel pentru economie, Akerlof, Spence şi Stiglitz au concluzionat, studiind impactul informaţiei asimetrice în economie, faptul că atunci când una din părţile contractuale are mai multe informaţii decât cealaltă rezultatul poate fi mai puţin decât optim… bineînţeles nu din perspectiva celui care deţine mai multe informaţii.
În aceeaşi ordine de idei şi din categoria „Ştiaţi că…":
Ordonanţa Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a fost publicată în Monitorul Oficial nr.607/2011 şi a abrogat în mod expres dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel că potrivit actului normativ părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii, atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.
Se face astfel distincţie între dobânda remuneratorie, dobânda datorata de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei şi dobânda penalizatoare, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.
Este de menţionat faptul că în sensul legii prin dobândă se înţelege nu numai nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.
Rolul actului normativ apare ca fiind evident în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferenta fiecăreia dintre acestea.
Cât se va plăti?
Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art 3 alin. (3) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor mai sus enunţate diminuat cu 20% şi nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
(art.3, alin.(3) din Codul civil: constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce consta în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ)
Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea româna este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în moneda străină, dobânda legala este de 6% pe an.
Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legala în vigoare la data stipulării.
Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris.
În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.
Plata anticipată a dobânzii remuneratorii se poate efectua pe cel mult 6 luni, dobânda astfel încasata nefiind este supusă restituirii, indiferent de variaţiile ulterioare.
Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an.
Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi. Aceste dispoziţii legale nu se aplică contractului de cont curent şi nici atunci când prin lege s-ar dispune altfel.
Dobânzile percepute sau plătite de Banca Naţionala a României, de instituţiile de credit, de instituţiile financiare nebancare şi de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice.
Dobânzii penalizatoare îi sunt aplicabile dispoziţiile art.1.535 şi ale art.1.538-1.543 din Legea nr. 287/2009, republicată, respectiv Noul Cod civil, privitoare la daunele moratorii, clauza penală, reducerea cuantumului penalităţilor, obligaţia principală divizibilă şi indivizibilă.
2 comentarii:
Salutare! Am ales un post unde nu sunt comentarii din partea utilizatorilor, pentru a-ti cere opinia intr-o speta.
Avem un SRL cu doi asociati, care sunt si administratori conform actului constitutiv.
Cotele de participare la capitalul social sunt de 65% si de 35%.
Asociatul care detine 65% din partile sociale doreste revocarea din functie a celuilalt administrator, din motive de lipsa de implicare in afacere.
Fac convocare AGA si se supune la vot ordinea de zi.
Intrebare: are sau nu drept de vot asociatul cu 35% care este si administrator, si a carui revocare s-a solicitat?
Daca avem in vedere faptul ca mandatul administratorului este esentialmente revocabil, atunci cand dispare increderea societatii in calitatile lui, consider ca nu are drept de vot, deoarece se voteaza tocmai revocarea lui, si in acest fel poate bloca la nesfarsit revocarea din functie, facand inaplicabile dispozitiile legale referitoare la mandat.
In functie de raspunsul tau, voi continua sa dezvalui si mai multe amanunte din speta.
Bună, Alin
Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care ţi-am răspuns la întrebarea formulată.
Nu am vrut să public comentariul până nu am pregătit un răspuns.
Îmi cer scuze, dar se pare că timpul nu mai are răbdare cu mine.
Dar revenind la chestiunile importante:
Răspunsul este NU. Nu are drept de vot asociatul care deţine 35% din părţile sociale cu privire la decizia revocării mandatului său de administrator.
Din punctul de vedere al obligaţiilor legale, alături de cea de vărsare a aportului sunt reglementate obligaţii precum cea de neconcurenţă (ori chiar de fidelitate) în sarcina asociaţilor cu răspundere nelimitată şi administratorilor sociali, de abţinere de la exercitarea dreptului de vot în adunările generale şi consiliile de administraţie în caz de contrarietate cu interesul social, de abţinere de la utilizarea patrimoniului social într-un interes străin celui social, la care se adaugă abundenţa răspunderilor în ceea ce-i priveşte pe fondatori şi administratori.
Principalele prerogative de control şi supraveghere ale asociaţilor minoritari sunt reglementate de legea societăţilor comerciale şi se referă, dacă nu mă înşel, la convocarea adunării generale, în caz de refuz al administratorilor, de către asociaţii având 25% din părţi, anularea hotărârilor AGA, etc.
Exercitarea abuzivă a dreptul de vot al asociaţilor minoritari este însă susceptibilă de a fi cenzurată de către instanţă.
Conform legii, asociaţii şi acţionarii care, într-o operaţiune determinată, au interese contrare acelora ale societăţii, trebuie să se abţină, neputând participa la deliberări.
Prin interpretare, asociaţilor aflaţi în conflict de interese cu societatea le sunt suspendate drepturile de vot.
Această „sancţiune” este însă ineficientă din punctul meu de vedere pe termen mediu şi lung.
Chiar dacă în concret serveşte scopului schimbării unui administrator ineficient, situaţia din societate rămâne tensionată, existând şanse mari să se amplifice conflictul deja creat.
Această situaţie concretă ar putea deschide discuţia cu privire la oportunitatea excluderii unui astfel de asociat, deşi nici doctrina şi nici practica judiciară NU au adoptat un veritabil „statut” al calităţii de asociat, care să fixeze drepturile şi obligaţiile acestuia.
Trimiteți un comentariu