În câteva zile o să împlinesc frumoasa, promiţătoarea şi importanta vârstă de 31 de ani.
Sunteţi liberi să adăugaţi ghilimelele unde doriţi.
Eu însă încerc să scap de acest tic şi deci să nu le mai adaug.
Timpul nu trece degeaba pentru nimeni.
Chiar vineri mi s-a explicat şi arătat diferenţa dintre convenabil şi natural.
(Şi nu, Natural nu este tatăl copilului prins la furat - o glumiţă pentru cei care practică oficii penale)
Revenind…noţiunea de convenabil se opune, mi s-a arătat, celei de natural aceasta din urmă fiind de preferat.
Convenabilul fiind o situaţie artificială, construită, o sinergie montată într-o micuţă cameră de apartament menită evident să profite unui singur individ, iar naturalul…eh…naturalul fiind o stare nealterată a lucrurilor, lipsa unei intervenţii, stare care profită tuturor…un fel de comuniune a omului cu natura. Cu propria sa natură.
Mai mult decât corect. Doar că… dacă graba strică starea naturală a lucrurilor atunci vă imaginaţi ce impact devastator are asupra aceleiaşi stări un alt punct de vedere. Un al doilea punct de vedere.
Se poate să fiu eu confuză…dar dacă se întâmplă numai ce vrei TU, când vrei TU şi cum vrei TU…este maxim de natural pentru tine dar în acelaşi timp… şi al naibii de convenabil!
Dacă este să vorbim despre convenabil…
Potrivit principiului înscris în dispoziţiile art.1718 Cod civil, „oricine este obligat personal, este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente si viitoare”.
În baza textului citat, creditorii au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului , respectiv asupra bunurilor aparţinând acestuia, bunuri care nu sunt exceptate de la urmărire.
Este posibil , însa, ca un debitor sa devină insolvabil sau să-şi micşoreze elementele active ale patrimoniului său prin faptul că din neglijenţă, nepăsare, nepricepere sau cu rea-credinţă nu-şi exercită anumite drepturi pe care le are împotriva unor terţe persoane.
În atare situaţie, se poate recurge la prevederile art.974 Cod civil, potrivit cărora „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Ne aflam, astfel , în prezenta acţiunii oblice , caracterizată prin aceea că este exercitată de creditor pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.
Ea se mai numeşte acţiune indirectă sau subrogatorie , pentru că este exercitată de creditor în numele debitorului său, însa va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor.
Acţiunea oblică este însă, spre deosebire de acţiunea pauliană sau revocatorie, exercitată de către CREDITOR în NUMELE DEBITORULUI.
Textul citat, extrem de concis, sugerează totuşi, ca o primă condiţie, existenţa unui raport obligaţional, având ca obiect o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, între reclamant şi persoana în locul căreia exercită acţiunea, creditorul fiind cel care are calitate procesuală activă.
A doua condiţie care poate fi reţinută pentru aplicarea textului vizează inactivitatea debitorului, adică acesta să nu intenteze el însuşi acţiunea pe care o poate formula împotriva debitorului său.
Nu interesează în cauză motivele refuzului sau neglijenţei debitorului, deoarece acţiunea oblică este instituita în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire şi conservare a patrimoniului debitorului, în temeiul dreptului sau de gaj general (art. 1718 Cod civil), motiv pentru care singura cerinţă de examinat este condiţia obiectivă a inactivităţii debitorului.
A treia condiţie ce reiese din art. 974 Cod civil priveşte natura juridica a acţiunii sau a drepturilor a căror protejare juridică se urmăreşte: creditorul nu poate exercita drepturile si acţiunile strict personale. Creditorul nu se poate aşadar subroga în exerciţiul tuturor drepturilor şi acţiunilor debitorului său decât în privinţa acelora care au un conţinut patrimonial şi un text de lege nu opreşte exercitarea lor.
Deşi din textul art. 974 Cod civil nu rezultă, pentru a fi admisibila acţiunea oblică, creditorul reclamant trebuie sa dovedească ca justifică un interes pentru promovarea cererii. Un asemenea interes este prezent în cazul în care inactivitatea debitorului este de natură sa ameninţe patrimoniul acestuia de insolvabilitate sau de agravarea situaţiei de insolvabilitate în care se găseşte.
Principalul efect al acţiunii oblice este cel de a conduce, în cazul admiterii acesteia, la remiterea unor bunuri în patrimoniul debitorului care vor servi la asigurarea gajului general AL TUTUROR creditorilor chirografari, chiar dacă aceştia NU au intervenit în proces. Etiologic, dacă acţiunea oblică NU este o acţiune personală a creditorului, ci una exercitată în numele debitorului său, efectul admiterii acţiunii priveşte patrimoniul DEBITORULUI.