Sub zodia nebunilor. Motivarea hotărârilor

Nebunia întreabă:

Spuneţi-mi vă rog, dacă nebunii pe care Platon îi imaginează într-o peşteră unde nu văd decât umbrele şi aparenţele lucrurilor sunt satisfăcuţi de soarta lor, dacă se aplaudă şi sunt mulţumiţi de ei înşişi, sunt ei mai puţin fericiţi decât înţeleptul care, ieşit din această peşteră, vede lucrurile aşa cum sunt?

În aşteptarea răspunsurilor voastre...

Nu există nici o diferenţă între înţelepţi şi nebuni, sau dacă există vreuna, ea e cu totul în avantajul acestora din urmă; mai întâi pentru că fericirea lor, care constă în părerea lor, îi costă mai puţin, şi, în al doilea rând, pentru că această fericire le este comună cu a unui mare număr de oameni.

Departe de scrierea satirică...
Numai un nebun ar putea crede în existenţa instituţiilor statului, a justiţiei
şi în judecători nepărtinitori sau mintoşi.
Numai un nebun mulţumit de aparenţe.
Numai un nebun căruia i se pregăteşte o surpriză.
Pe cât de nebun, pe atât de frumoasă.

Câteva exemple:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Decembrie/2009

Petenţii au solicitat, în baza art.403, alin.4 din Codul de procedură civilă suspendarea provizorie a executării silite a unei sentinţe civile pronunţată de Tribunalul Sibiu, definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în recurs.

În motivarea cererii petenţii au arătat că sentinţa Tribunalului Sibiu este executorie şi a fost pusă în executare silită, că apelul a fost respins şi că recursul declarat împotriva deciziei se află pe rolul Înaltei Curţi, iar odată cu cererea de recurs au solicitat şi suspendarea executării sentinţei primei instanţe, conform art.300, alin.(2) şi alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Petenţii au mai arătat că executarea are în vedere o importantă sumă de bani, respectiv 60.000 Euro, care le afectează patrimoniul prin scoaterea la licitaţie publică a locuinţei comune, existând riscul ca, în cazul admiterii recursului, o eventuală întoarcere a executării silite să fie imposibilă.
Cererea a fost legal timbrată şi s-a depus cauţiunea în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii.

ÎNSĂ,
Cererea este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.403, alin.(4) din Codul de procedură civilă, în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, raportate la motivele invocate de petenţi în susţinerea cererii de suspendare provizorie a executării silite a hotărârii atacate, se constată că aceasta este neîntemeiată, petenţii nefăcând dovada prejudicierii efective prin executare silită a titlului executoriu, astfel că motivele invocate au rămas la nivelul unor simple afirmaţii, acestea nefiind dovedite, cererea urmând a fi respinsă.

AUCH. E bine de ştiu.
În viziunea Înaltei Curţi faptul că s-a pornit executarea silită prin licitaţie, în baza unui sentinţe executorii dar care nu este ÎNCĂ irevocabilă, nu reprezintă o cauză suficient de EFECTIVĂ de a cere SUSPENDAREA executării silite.

Alt exemplu... "o motivaţie" perfectă

TRIBUNALUL SIBIU
SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Noiembrie /2009

Pe rol fiind judecarea recursului formulat împotriva sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Sibiu. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei. În subsidiar, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate. Cu privire la casarea sentinţei atacate, se arată ca instanţa de fond în mod eronat a prezumat raportul juridic ca rezultând din contractul de antrepriză, prezumarea instanţei de fond încălcând principiile procesului civil.
Astfel, prin omisiunea punerii în discuţia părţilor a calificării raportului juridic dedus judecăţii instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 alin.4 din C.pr. civ. De asemenea, instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată. Obiectul pricinii asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe este stabilit prin cerere, iar nu prin probele administrate în cauză, în caz contrat încălcându-se principiul disponibilităţii prevăzut de art. 129 alin. 6 din C.pr.civ.
Aşadar, recurenta consideră sentinţa instanţei de fond nelegală, întrucât aceasta a interpretat ea însăşi obiectul acţiunii în lipsa menţiunilor reclamantei şi în lipsa punerii în discuţie a acestei „interpretări”, împrejurări care atrag nulitatea hotărârii.

TRIBUNALUL,
Analizând recursul atât din punctul de vedere al motivelor invocate de recurentă cât şi din oficiu, instanţa constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru motivele ce le vom prezenta mai jos.
Prima instanţă, soluţionând cauza, a analizat întinderea obligaţiilor părţilor rezultată din contractul de prestaţii. Pârâta a beneficiat de repararea autoturismului şi urmează a achita contraprestaţia. Instanţa de fond a făcut o corecta aplicare a dispoziţiilor art.969, 1412 si 970 din C.Civ. când a admis acţiunea reclamantei referitor la plata contravalorii prestaţiei şi a respins petitul privind plata penalităţilor.
Motivele de recurs invocate de pârâtă nu pot fi reţinute.
Procesul civil este guvernat de normele care reglementează principiul disponibilităţii, judecătorul neavând obligaţia, în baza rolului activ, să modifice cererile părţilor.
Pe de altă parte, soluţia primei instanţe este motivată, atât în ceea ce priveşte admiterea cererii privind plata lucrărilor cât şi în ceea ce priveşte respingerea plăţii penalităţilor.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 312 din Codul de procedura civila, recursul va fi respins.

AUCH. Alo? Puteţi repeta vă rog?
De data asta un pic mai clar şi mai cu convingere!


Peroraţie
Nebunia se întreabă:

Toţi aceşti pretinşi înţelepţi pe care îi văd râzând din toată inima de toate aceste lucruri şi care găsesc atâta plăcere în a-şi bate joc de nebunia altora, cred ei, oare, că nu au nicio obligaţie faţă de mine?

Îmi datorează foarte mult, vă asigur, şi dacă ar îndrăzni să o nege, ar trebui să fie cei mai ingraţi din toţi oamenii.

Să începem cu jurisconsulţii. Ei se cred primii dintre toţi savanţii şi nici un muritor nu se admiră atâta ca ei, în timp ce, ca Sisif, împing în continuu către vârful unui munte o stâncă enormă care recade îndată ce a ajuns, - adică îndată împletesc cinci sau şase sute de legi, unele de altele, fără să se întrebe dacă ele sunt sau nu în raport cu afacerile pe care le tratează când îngrămădesc trăncăneli peste trăncăneli, citaţii peste citaţii şi fac astfel să creadă vulgul că ştiinţa lor este un lucru foarte greu.