Titlu de creanţă şi titlu executoriu?!

Nu au un caracter inedit situaţiile în care dobândim o stare de incertitudine cu privire la modul în care se desfăşoară "procedura contencioasă" a speţelor. Cât de uşor ne facem, sau nu înţeleşi? Cât de bine reuşim să argumentăm juridic o speţă? Cât suntem de persuasivi?... şi din păcate ... Este cineva interesat de argumentarea noastră?

Speţă: prin acţiunea introductivă, Judecătoria Sibiu a fost învestită cu soluţionarea unei Contestaţii la executare împotriva împotriva executării silite începute în baza unui Titlu executoriu fiscal şi a Somaţiei anexate, pentru plata Taxei pe valuare adăugată.

Prin contestaţia formulată debitorul a solicitat instanţei competente, Judecătoria Sibiu, să anuleze titlul executoriu şi executarea silită începută, în baza dispoziţiilor art.404, alin.(1) din Codul de procedură civilă raportat la dispoziţiile art.174, alin.(3) din Codul de procedură fiscală.

Instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale având în vedere natura titlului executoriu şi în consecinţă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu.

Însă, din punctul nostru de vedere această soluţie este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece:

• între titlu de creanţă şi titlu executoriu există, conform dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei, o diferenţă de regim juridic care se referă la procedura de contestare, temeiul legal al acesteia şi bineînţeles instanţa competentă material;
• din interpretarea prevederilor art. 136, alin.(2) şi ale art. 172, alin.(1) din Codul de procedură fiscală rezultă că un act administrativ fiscal a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal;
• prin urmare: dacă titlul de creanţă şi orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art.205 şi urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu poate fi contestat urmând procedura stabilită prin art. 172 din acelaşi act normativ, instanţa competentă material să judece contestaţia fiind judecătoria, ca instanţă de executare;

În speţa dedusă judecăţii există atât un titlu de creanţă, cât şi un titlu executoriu:

• Titlul de creanţă este reprezentat de actul administrativ fiscal denumit „Notă privind arierate fiscale” în baza căruia au fost emise Somaţia X şi Tilul executoriu Y. Titlul de creanţă a fost comunicat debitorului ulterior comunicării titlului executoriu, respectiv cu ocazia formulării întâmpinării în cadrul judecării contestaţiei la executare.
  
• Împotriva Titlului de creanţă s-a formulat contestaţie administrativă, urmând procedura reglementată de art.205 şi urm. din Codul de procedură fiscală, ulterior, debitorul fiind îndreptăţit să formuleze şi o acţiune în contencios administrativ fiscal prin care să solicite anularea titlului ca fiind lovit de nulitate absolută (pentru că bineînţeles sunt extrem de rare cazurile în care contestaţia administrativă este soluţionată favorabil, sau chiar soluţionată!?).
  
• Împotriva Titlului executoriu debitorul a formulat, potrivit dispoziţiilor legale, contestaţie la executare, şi a învestit Judecătoria Sibiu cu soluţionarea acesteia.
  

Este incotestabil faptul că atunci când Titlul de creanţă devine titlu executoriu şi este pus în executare, contestaţia la executare va avea ca obiect numai aspectele formale ale executării, inclusiv titlul executoriu, fără însă a se putea antama fondul acestuia, care reprezintă de altfel fondul titlului de creanţă fiscală şi care putea fi analizat numai în procedura specială reglementată de Codul de procedură fiscală.

Dealtfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr.1945 din 26 mai 2006, a statuat faptul că: un act administrativ fiscal, a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal. Deci, actul administrativ fiscal şi titlul executoriu sunt două acte juridice distincte şi cu regimuri juridice diferite. Este adevărat că titlul de creanţă, şi orice alt act administrativ fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competent potrivit regulilor de la art.205 şi urm. din Capitolul I al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, dar această procedură nu este aplicabilă şi în ceea ce priveşte contestarea executării titlurilor executorii.

În concluzie, având în vedere că Somaţia şi Titlul executoriu sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art.172, alin.(4) din Codul de procedură fiscală, competenţa judecătoriei ca instanţă de executare.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casaţie ţi Justiţie, soluţionând recursul în interesul legii, a statuat, prin Decizia nr.XIV din 5 februarie 2007, Publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30/10/2007, obligatorie potrivit art.329, alin.(4) din Codul de procedură civilă faptul că:

• Judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea îi revine competenţa să judece în cazul contestaţiei împotriva executării propriu-zise sau al contestaţiei la titlu, atunci când o astfel de contestaţie vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicţie;
• O atare soluţie se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ şi, respectiv, în titlul IX din Codul de procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale, ce constituie titlu de creanţă fiscală;
• Aşa fiind, Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege;

Împotriva hotărârii de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Sibiu, debitorul a formulat recurs, urmând ca instanţa să pronunţe o decizie prin care:

• în baza art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, să admită recursul;
• în baza art.312, alin.(3) din Codul de procedură civilă, să caseze Sentinţa Judecătoriei Sibiu ca fiind nelegală şi în consecinţă
  
• să dispună judecarea contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului ...de către instanţa competentă, respectiv Judecătoria Sibiu,

Despre soluţia instanţei de recurs...