luni, august 3

JudeŢul şi Consiliul JudeŢean. Sau despre rezonanŢa unei consoane

luni, august 3
Bancul cu Ţ, mare de mână. Îl ştiŢi?
Clipul de mai jos m-a inspirat în anumite privinŢe.
ReŢin una dintre parabole.
E din ce în ce mai periculos să ai prinŢipii. Aşa o fi.
Eu aş completa tâlcul:
PrinŢipiile nu ar trebui să fie ca piŢipoancele.org.
E din ce în ce mai periculos să ai prinŢipii.
Sau dacă totuşi le ai ar fi bine să nu le amesteci.
Lucrurile amestecate miroasă pestilenŢial.
Una dintre dovezile câştigate în acest sens este şi combinaŢia prinŢipii-polică.
Dar ce aŢi spune şi de alte combinaŢii de prinŢipii?
JustiŢia şi mediŢina.
JustiŢia în prinŢipiu e oarbă.
Vă spun un secret. S-a tratat. Vede extrem de bine.
Cam de la 1 km depărate poate citi litera Ţ mare de mână.
Asta nu înseamnă că cineva mai Ţine seama de prinŢipiile de drept, atunci când interesele unei trebuinŢe o cer.
FeriŢi-vă de jusŢia românească. Acum că s-a combinat cu mediŢina, s-a vindecat, vede şi e pusă pe Ţepuire.
Ce fel de Ţepuire?
A prinŢipurilor, evident!
Nu văd de ce ar face chiar ea exceŢie.
Cu toŢii suntem dispuşi, atunci când supravieŢuirea propriei persoane o cere, să dăm câte o Ţeapă, chiar dacă ulterior trebuie să plecăm ochii vinovaŢi.
Există însă speranŢe. Sigur se tratează vinovăŢia. Dacă s-a tratat ea, justiŢia...

Vă vine să credeţi sau nu, am o şi o speŢă.
Decizia civilă nr.1992/R/2008 a Curţii de Apel Cluj

Prin acţiunea înregistrată la tribunal, reclamantul JUDEŢUL S, reprezentat prin preşedintele Consiliului judeţean, au chemat în judecată pârâta FUNDAŢIA PENTRU TINERET, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună dizolvarea pârâtei şi constatarea că urmare a dizolvării, apartenenţa bunurilor imobile ale acesteia la domeniul public al judeţului, în administrarea Consiliului judeţean.
Tribunalul a respins ca nefondată cererea petentului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că fundaţia a fost înfiinţată în anul 1990, în baza Decretului-lege nr.150/1990, calitate în care a preluat în proprietate bunurile unei foste organizaţii publice.
(n.n. Prin Decretul-lege nr.150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret s-au înfiinţat în judeţele şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reţedinţele de judeţ. Patrimoniul acestor fundaţii se constituie din bunurile, inclusiv băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii.)
Legea nr.146/2002 i-a consfinţit pârâtei dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite prin Decretul-lege nr. 150/1990.
( n.n. Legea nr.146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret )
Prin HG nr.966/2002, bunurile imobile ale fundaţiei S au fost înstrăinate în favoarea domeniului public al judeţului S şi al municipiului Z.
În vederea realizării scopurilor pentru care a fost înfiinţată, pârâta a încheiat contracte de închiriere şi de cooperare pe durată de maximum 5 ani cu societăţi comerciale interesate să iniţieze şi să dezvolte investiţii pentru activităţi de durată.
Pârâta a realizat un centru de acees la internet, de fitness şi culturism, cabinet de chiroterapie şi tratamente naturiste, post de televiziune pe internet, modernizarea sălii de spectacole şi audiţii muzicale, sală de gimnastică aerobică, sală de repetiţii muzicale, terasă de vară cu ecran tip cinematograf, amenajarea terenurilor de minifotbal şi utilizarea bazinului olimpic neîntrerupt timp de 18 ani.
„Consiliul judeţean S este autoritatea administraţiei publice judeţene, calitate în care coordonează activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, în limitele prevederilor constituţionale şi ale legii administraţiei publice locale, dar nu are calitate procesuală activă, deoarece nu justifică nici un interes procesual.”
În consecinţă, a fost respinsă acţiunea principală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul Judeţul S.
În recursul declarat de reclamantul Judeţul S, s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi în consecinţă, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, reclamantul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat sub niciun aspect calitatea de reclamant a judeţului S, persoana juridică de drept public care a iniţiat procedura de dizolvare a pârâtei.
Lipsa interesului procesual a Consiliului judeţean S invocată de instanţa de fond, este rezultatul ignorării prevederilor Legii nr.215/2001 şi a Legii nr.146/2002, din care rezultă în mod evident interesul persoanei juridice de drept public în promovarea unei acţiuni în dizolvarea pârâtei.
Pe fondul cauzei, reclamantul-apelant a arătat că dizolvarea fundaţiei s-a solicitat din mai multe motive: administrarea defectuoasă a patrimoniului, neîndeplinirea scopului pentru care a fost înfiinţată lipsa organelor de conducere, neactualizarea actelor constitutive, etc.
Aşa-zisa funcţionare a fundaţiei pentru tineret S, nu se mai justifică, deoarece activitatea ei este în contradicţie cu intenţia pe care a avut-o legiuitorul atunci când a promulgat actele normative aplicabile în domeniu.
Or administrarea defectuoasă a patrimoniului s-a limitat la încheierea contractelor de închiriere cu mai multe societăţi comerciale, iar veniturile acumulate nu au fost utilizate în scopul prevăzut de lege, venituri din care nu a achitat obligaţiile faţă de bugetul de stat şi faţă de bugetul local.
Legea nr.146/2002 prevede posibilitatea finanţării fundaţiilor pentru tineret cu sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, cu condiţia solicitării acestor sume şi a finanţării programelor de utilitate publică pentru tineret. Judeţul S nu are obligaţia să finanţeze activitatea fundaţiei, dar poate finanţa programe de utilitate publică pe bază de contract, lipsa de interes aparţinând fundaţiei.
Desfăşurarea unor activităţi pentru tineret, de către beneficiarii contractelor de închiriere, organizarea de cursuri şi concursuri, diferitele donaţii făcute de pârâtă, nu constituie obiect de activitate şi nu au relevanţă.
Examinând recursul, CURTEA DE APEL reţine următoarele:
Potrivit art.31 din Legea nr.146/2002, fundaţiile judeţene pentru tineret se pot dizolva prin hotărâre judecătorească, iar acţiunea în justiţie se poate introduce de către Ministerul Tineretului şi Sportului, de către direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, de Ministerul Public şi de orice altă persoană interesată.
„Calitatea procesuală legitimatio ad causam, constă în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, precum şi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic.”
În situaţia în care s-ar admite acţiunea reclamantei, bunurile pârâtei trebuie să intre legal în conservare la Ministerul Tineretului şi Sportului până la înfiinţarea unei alte fundaţii judeţene pentru tineret, în condiţiile Legii nr.146/2002, aşa cum prevede art.32 alin.(3) din acest act normativ. Reclamantul nu a exercitat acţiunea în numele său în reprezentarea Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului S, ci în nume propriu, urmărind ca bunurile Fundaţiei pentru Tineret S, să intre în domeniul public al judeţului S, şi în administrarea Consiliului judeţean S, ceea ce este contrar legii.
Prin urmare, reclamantul Judeţul S nu face parte dintre entităţile prevăzute în art.29 alin.(1) şi art.31 alin.(2) din Legea nr.146/2002, care pot solicita dizolvarea pârâtei Fundaţia pentru Tineret S.
Totodată, în cauză nu a fost împrocesuat Ministerul Tineretului şi Sportului (organul administrativ central corespunzător) şi nici Direcţia pentru Tineret şi Sport a judeţului S, pentru a prelua bunurile fundaţiei pârâte, în caz de dizolvare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul JUDEŢUL S.
Decizia este irevocabilă.

Câteva perle merită reŢinute:
1. „Consiliul judeţean S este autoritatea administraţiei publice judeţene, ..., dar nu are calitate procesuală activă, deoarece nu justifică nici un interes procesual.”
În principiu de acord, dar zău că nu au nicio legătură una cu alta.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, referitor la susţinerea potrivit căreia consiliul local sau judeţean ar avea capacitate procesuală de folosinţă şi aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii specifice dreptului administrativ, că dispoziţiile Legii nr. 215/ 2001 a adminstraţiei publice locale au stabilit limitativ atribuţiile autorităţilor administrative, consiliile locale având calitatea de autorităţi deliberative cărora le lipseşte capacitatea de reprezentare în relaţiile cu alte autorităţi administrative sau în justiţie.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dec. nr.1103/2008)
Aşadar, calitate procesuală activă sau pasivă vor avea, în toate cazurile, comuna, oraşul, municipiul sau judeţul, iar niciodată primarul sau preşedinte consiliului judeţean sau local, care sunt doar organele, respectiv autorităţile executive sau deliberative, prin care unitatea administrativ-teritorială îşi exercită drepturile şi obligaţiile procesuale.
Într-adevăr consiliul judeţean nu ar fi putut formula acţiunea.
Dar în speţă JUDEŢUL a formulat acţiunea şi nu consiliul sau preşedintele acestuia!
Lipsa aşa-zisei calităţii procesuale active nu are legătură cu lipsa interesului procesual, acestea fiind condiţii separate de exercitare ale unei acţiuni civile.

Interesul este folosul practic, material sau moral, pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, în timp ce calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

2. „Reclamantul nu a exercitat acţiunea în numele sau în reprezentarea Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului S, ci în nume propriu, urmărind ca bunurile Fundaţiei pentru Tineret S, să intre în domeniul public al judeţului S, şi în administrarea Consiliului judeţean S, ceea ce este contrar legii”
Curtea a reţinut că potrivit art.31 din Legea nr.146/2002, fundaţiile judeţene pentru tineret se pot dizolva prin hotărâre judecătorească, iar acţiunea în justiţie se poate introduce de către Ministerul Tineretului şi Sportului, de către direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, de Ministerul Public şi de orice altă persoană interesată.
În consecinţă reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Hmmmmmm. Curios. Eu zic că JUDEŢUL are calitate tot atât ca orice altă persoană interesată.

3. Totodată, în cauză nu a fost împrocesuat Ministerul Tineretului şi Sportului (organul administrativ central corespunzător) şi nici Direcţia pentru Tineret şi Sport a judeţului S, pentru a prelua bunurile fundaţiei pârâte, în caz de dizolvare.
Într-adevăr, potrivit art.33 din Legea nr.146/2002, după dizolvarea unei fundaţii judeţene pentru tineret bunurile acesteia intră, în conservare, la Ministerul Tineretului şi Sportului până la înfiinţarea unei alte fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, în condiţiile prezentei legi.
Deci efectul „preluării” bunurilor de către minister s-ar fi produs prin lege, ope legis, dacă s-ar fi pronunţat dizolvarea, fără a fi necesar ca ministerul să fie "împrocesuat" (n.n. deşi recunosc că sună bine :))
Acţiunea ar fi trebuit eventual admisă în parte, în ceea ce priveşte dizolvarea fundaţiei şi respinsă în ceea ce priveşte petitul cu privire la preluarea bunurilor de către judeţ, acestea revenind MTS.
Of şi Off




apud:
http://brasovean2008.blogspot.com/2009/07/intelectualii-aidoma-copiilor-romi-din.html

duminică, iulie 26

Nulitatea persoanei şi a persoanei juridice...

duminică, iulie 26
Deşi nu îmi place să recunosc, într-adevăr, leacul pentru o inspiraţie hăituită şi hărţuită este o vacanţă.
Dacă inspiraţia a plecat în concediu´ ar însemna, în primul rând, că ea există şi, apoi, ar prespune că se întoarce. Nu?

Până atunci însă, va trebui să progresez şi eu la mimetism. Adică să intru în rândul oamenilor.
Spre invidia şi gelozia animalelor, însuşirea dobândită de ele, în cursul selecţiei naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător, pentru a se confunda cu acestea şi a nu fi recunoscute de duşmani, este acum mai apropriată şi specifică oamenilor.
Pentru analiza dovezilor în acest sens şi pentru a înţelege mai bine fenomenul mimetismului la oameni, cercetătorii au urmărit „cazurile de viaţă” ale unor subiecţi, aleşi în mod aleatoriu şi apoi premiaţi prin oferirea de compasiune. Concluzia?
Un melanj între emisiunea „Camera Ascunsă” şi „Surprize, surprize – şi numai surprize!”
E simplu. Eu trebuie să mimez, printre altele, fapul că am inspiraţie. Asta da probă de sinceritate. Tu ce mimezi?
De exemplu, cunosc oameni care mimează inteligenţa. Nu ştiu cum se face, dar de obicei poartă ochelari, într-un scop nobil, respectiv pentru a face vânzare magazinelor specializate. Pe sistemul: nu pentru că trebuie, ci să fie! În plus, au o privire care dă mereu proba la sărit peste ochelari, gesturi şi voce... grave şi serioase.
Dar cel mai uşor recunoşti un mim de de gen dacă îl întrebi: cu ce te ocupi? Răspunsul va fi evaziv, dar pariez pe " afaceri" sau un ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, prelung de două rânduri.

Mai sunt unii care mimează filantropria.
Cluburi, frăţii, culte, organizaţii, asociaţii de snobi.

Se adună să facă bine. Cumpără un calculator şi cinci pături, dar pentru şi în acest scop organizează evenimente copioase, de mătase şi smocking, meniuri şi orchestră.
„Dar se merită! Ne simtem bine şi facem bine!”

Să nu uit de preferaţii mei. Fericiţii. Şi ei se recunosc uşor. Au, în general, un zâmbet fals continuu, larg şi lung.
Niciodată nu fac doar „bine”, ci "de la foarte bine în sus” .
Niciodată nu-i înşală nevasta, ci "au băgat divorţ, că nu se mai putea”.
Niciodată nu plouă unde şi când sunt ei în concediu, ci „au vizitat mai multe muzee, decât să se plimbe aiurea”.
Niciodată nu câştigă suficient, ci "O duc bine”. Ce şi mai ales cum? Mă întreb întotdeauna.
Nu-şi cumpără niciodată nimic. Totul e „cado´”.
Maşina e scumpă şi "consumă puţin", femeia e blondă şi "silitoare", casa este cu etaj şi "baie de serviciu", slujba este bine plătită şi fără "program fix". Numai "avantaje"!
E atât de simplu.
Fericiţii nu au pierdut niciodată nimic!
Nici cheile, ceasul, virginitatea, portofelul, cauza, elanul, omenia, curajul şi niciodată un prieten!


Codul civil, promulgat recent, cuprinde, în buna tradiţie a mimetismului juridic românesc, dispoziţii cu privire la nulitatea persoanei juridice.
Potrivit art.196, alin.(1) din Codul civil, nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanţa judecătorească numai atunci când:
a) lipseşte actul de înfiinţare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situaţiile anume prevăzute de lege; b) toţi fondatorii sau asociaţii au fost, potrivit legii, incapabili, la data înfiinţării persoanei juridice; c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; d) lipseşte autorizaţia administrativă necesară pentru înfiinţarea acesteia; e) actul de înfiinţare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate; f) actul de înfiinţare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaţilor ori capitalul social subscris şi vărsat; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind patrimoniul iniţial sau capitalul social minim, subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociaţi prevăzut de lege; i) au fost nesocotite alte dispoziţii legale imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii actului de înfiinţare a persoanei juridice.
Mai grave, sunt cazurile prevăzute de lit.a, de lit.c până la lit.g, cazuri care atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Potrivit art.197, nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen
de un an de la data înregistrării sau înfiinţării acesteia, după caz şi, chiar mai mult decât atât, nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată.
Interesante sunt efectele constatării sau declarării de către instanţa de judecată a nulităţii persoanei juridice.
În primul rând, persoana juridică încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. (art.198, alin.1)

În toate cazurile, fondatorii sau asociaţii răspund, în condiţiile legii, pentru obligaţiile persoanei juridice care s-au născut în sarcina acesteia de la data înfiinţării ei şi până la data notării în registrele publice a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat sau declarat nulitatea hotărârii. (art.198, alin.4)
Constatarea sau, după caz, declararea nulităţii nu aduce atingere actelor încheiate anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz. Nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului. (art.199).

Câteva observaţii:
Privitor la utilitatea "noii" reglementări civile...
Art.6 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cuprind dispoziţiile in extenso cu privire elementele pe care trebuie să le conţină actul constitutiv al unei asociaţii sau al unei fundaţii, sub sancţiunea nulităţii absolute, printre care se numără şi dispoziţii cu privire la forma ad validitatem a actului constitutiv şi a statutului asociaţiei, datele de identificare a membrilor asociaţi, denumirea, patrimoniul iniţial al asociatiei, activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei. În cazul aportului în natura, forma autentica a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie, etc.
În acelaşi sens, art.5 şi urm. din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, cuprind dispoziţii imperative cu privire la forma şi conţinutul actului constitutiv sau al statutului societăţii comerciale.
Este adevărat, pe de altă parte că dispoziţiile legale ante-menţionate fac trimitere la actul constitutiv sau statutului persoanei juridice şi nu nulitatea persoanei juridice înseşi.
Cred însă, că terminologia folosită de codul civil este forţată, fiind de notorietate faptul că nulitatea este sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de valabilitate/fond sau formă impuse de lege.
Or, persoana juridică este mai mult decât un act juridic.
Oricum, în ceea ce priveşte societăţile comerciele şi înainte de promulgarea noului cod civil, art.56 din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale dădea posibilitatea introducerii, de către reprezentanţii unei societăţi, a unei acţiuni în regularizare.
Vis-a-vis de faptul că nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului, trebuie precizat faptul că în acest caz este de fapt vorba, în ceea ce priveşte terţii, despre principiul validităţii aparenţei în drept, error communis facit jus.
Pornind de la regimul juridic al simulaţiei, jurisprudenţa franceză a statuat faptul că o societate fictivă este o societate nulă şi inexistentă. Însă, nulitatea unei societăţi fictive nu îşi produce efectele retroactiv în cazul în care înainte ca acest caracter „fictiv” să fie cunoscut de către terţi aceştia au contractat cu societatea, având în vedere şi dispoziţiile art.1844-16 din Codul civil francez, potrivit căruia nici asociaţii şi nici societatea nu se pot prevala de vreo cauză de nulitate faţă de terţii de bună-credinţă.

P.s. Aveţi cunoştinţă despre modalitatea sau momentul în care mimetismul se transformă în maimuţăreală?
 
Opinii Juridice © 2008. Design by Pocket