Despre reformă. Combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată

Ultimul comentariu de pe blog mi-a atras atenţia asupra faptului că a trecut mult timp de la ultima postare. Corect, aşa este.
Am fost însă prinsă cu Reforma, mai precis cu Efectele Reformei din Justiţie şi intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură civilă.
În mod tradiţional, prin reformă înţeleg transformarea unei stări de lucruri pentru a obţine o ameliorare sau un progres.
În mod natural, britanicii spun că o lege nouă este precum un şarpe care a înghiţit un elefant.
Poftă bună!(?)
Procesul de digerare este clar unul luuuuung şi dureros (?).
Sunt curioasă dacă ar putea da timpul înapoi şarpele de azi sătul, dar nefericit, ar mai comanda tot un elefant din UE la tavă.
Probabil că şarpele trăieşte pe picior mare, pentru că altfel nu îmi explic cum de a comandat un astfel de meniu european.
Nu se aştepta să coste muuuuuuult?
Pun rămăşag că o să trebuiască cel puţin doi ani şarpelui să digere elefantul şi atunci probabil că se va arăta lumii ca învingător. (?)
Să ne fie de bine!


La acelaşi capitol, dar de dimensiuni şi de efecte considerabil reduse, s-a publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, Legea72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executareaobligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate întreprofesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.
Actul normativ îşi propune promovarea competitivităţii mediului de afaceri şi consolidarea pieţei româneşti, ca o parte integrantă a pieţei interne a Uniunii Europene, întrucât se consideră că se impune crearea unor mecanisme eficiente pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată.
Aceasta transpune Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 48 din 23 februarie 2011.

Mă întreb însă dacă, într-o economie săracă, sufocată de impozite, taxe, dări şi birocraţie, soluţia este reglementarea şi nu dereglementarea?

Legea se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.
Nu sunt incluse în sfera de aplicare a legii: a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi şi b) contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

În raporturile dintre profesionişti, creanţa constând în preţul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care:
a) creditorul, inclusiv subcontractaţii acestuia, şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale;
b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea.
(2) Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:
a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;
b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;
c) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.

Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12 din lege.
Conform art.12, practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Părţile pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat, în acest caz, dobânzile penalizatoare şi celelalte despăgubiri prevăzute de prezenta lege se calculează prin raportare la suma scadentă.
Părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută.

Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor.

Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Obligaţia de plată a sumei menţionate anterior este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare.
De asemenea, suma este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.

În determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţa ţine cont de toate circumstanţele cauzei, în special de:
a) abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
b) nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligentă în executarea obligaţiilor;
c) natura bunurilor sau serviciilor;
d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;
e) poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

Sunt calificate ca abuzive, nefiind necesară verificarea existenţei circumstanţelor prevăzute anterior sau a altor circumstanţe specifice cauzei, clauzele contractuale care:
a) exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
b) fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
c) prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut la art. 3 alin. (3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin. (1);
d) fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1);
e) elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
f) stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută.
Răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Codul civil.

Dacă debitorul întârzie în efectuarea plăţii, creditorul poate obţine un titlu executoriu prin procedura ordonanţei de plată, prevăzută de dispoziţiile art. 1.013–1.024 din cadrul titlului IX al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Un elefant se legăna.... şi pentru că...a mai chemat un elefant!
Doi elefanţi se legănau...
 

CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE DECLARARE A CREANŢEI. EXIGENŢE

Trăim vremuri complicate, încâlcite, încurcate.

Probabil că nu au fost niciodată simple, dar memoria mea este limitată la contemporaneitate.
Exigenţe. Multe. 
Atunci când este un concept pozitiv, exigenţa impune o competiţie perpetuă şi cu noi înşine.
Câteodată însă exigenţa este de fapt o aberaţie, o deviaţie.  
O încercare ineptă de a standardiza comportamentul uman.

Dacă tot veni vorba...
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5218 din 11 iunie 2012 

Prin sentinţa civilă nr. 4826 din 28.09.2011 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor formulată de creditorul B.T., în contradictoriu cu SC C.I.F.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă „T.M.C.”, şi în consecinţă s-a dispus înscrierea creditorului B.T. în tabelul creanţelor debitoarei SC C.I.F.F. SRL cu suma de X lei, creanţă garantată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Comercial Cluj a considerat că în conformitate cu prevederile art.103 alin.2 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Astfel, prin Sentinţa Comercială nr.x/2010 s-a dispus, la cererea debitoarei, respectiv S.C. CI.I.F.F. S.R.L, deschiderea procedurii generale a insolvenţei, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor fiind stabilit pentru data de 3 februarie 2011, stabilindu-se în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea debitoarei şi a tuturor creditorilor pentru a li se aduce la cunoştinţă deschiderea procedurii şi pentru declararea eventualelor creanţe împotriva averii debitoarei.
După cum în mod expres prevăd dispoziţiile art.61 din Legea nr.85/2006, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prevederile art.28, alineatul 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
La dosarul cauzei, administratorul judiciar a depus dovada privind notificarea deschiderii procedurii şi a termenelor stabilite de judecătorul sindic în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.85/2006 în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 579/17.01.2011 si prin ziarul Monitorul de Cluj din 13.01.2011.

Creditorul B.T. a formulat cererea de repunere în termen la data de 20 aprilie 2011, împreună cu declaraţia de creanţă.
Motivul invocat de creditoare pentru admiterea cererii de repunere în termen îl constituie faptul că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, împrejurare considerată de creditoare ca fiind o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicat-o să formuleze declaraţie de creanţă.
Legiuitorul a înţeles să permită repunerea în termen în situaţia în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură doar în acele situaţii în care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească acel act. 
Astfel, creditorul  beneficiar al unui drept de ipotecă asupra unor terenuri proprietatea debitoarei, trebuia să se găsească în lista creditorilor societăţii, listă care trebuia să fie depusă de către debitoare, cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii insolvenţei s-a făcut la cererea acesteia. Astfel, prin depunerea incompletă a listei creditorilor, debitoarea a cauzat acestora un prejudiciu prin exercitarea cu rea credinţă a prerogativelor sale procesuale, căci dacă nu s-ar repune aceşti creditori în termen s-ar ajunge la situaţia în care debitoarea, în mod deliberat, să influenţeze componenţa tabelului de creanţe.
Conform art.103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa, situaţie în care actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Mai mult, creanţa creditorului este garantată cu o ipotecă de rang I, astfel încât administratorul/lichidatorul judiciar ar fi putut afla cu uşurinţă despre existenţa acestui creditor şi să procedeze la notificarea lui.

Având în vedere faptul că soluţionarea somaţiei de plată formulată de către creditor a fost suspendată la termenul din 12 aprilie 2011, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 20 aprilie 2011, înăuntrul termenului de 15 zile, judecătorul sindic a reţinut că citarea acestui creditor nu s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin.3 şi art.61 din Legea nr.85/2006, deoarece creditoarea nu a fost notificată, astfel încât creditoarea nu a putut să ia cunoştinţă de faptul că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura insolvenţei şi nu a putut formula astfel, în termen, cerere de admitere a creanţei.
În ceea ce priveşte creanţa invocată de către creditoare, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditorul C.R., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale din data de 28.09.2011 in sensul respingerii cererii de repunere a intimatului B.T. in termenul de inscriere la masa credala a debitoarei, precum si a cererii pentru inscrierea intimatului la masa credala cu suma de 200.000 Euro (847.100 lei), cu obligarea intimatului B.T. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, arată că sentinta comercială recurată a fost dată cu aplicarea greşită, deoarece: intimatul nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei S.C. C.I.F.F. S.R.L., în evidentele acestei societăţi neexistând vreo dovadă cu privire la creditarea societăţii ori aducerea în patrimoniul acesteia, indiferent în ce mod, a sumei de 200.000 Euro la care face referire intimatul prin cererea de înscriere în tabelul creanţelor debitoarei. Prin completarea motivelor de recurs, creditorul C.R. a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.103 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Cluj, analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art.304 şi art.304, ind.1 şi art.312 alin.1 C.proc.civ., a admis recursul, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor şi a respins cererea de admitere a creanţelor creditorului B.T. ca tardivă, sens în carea reţinut următoarele argumente:
Pentru a dispune repunerea creditorului B.T. în termenul de declarare a creanţei, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea a depus o listă incompletă a creditorilor săi, cauzându-le acestora cu rea – credinţă un prejudiciu şi influenţând astfel, deliberat, componenţa tabelului de creanţe.
Curtea constată neîntemeiate aceste argumente, pornind de la împrejurarea necontestată că intimatul - creditor nu s-a regăsit pe lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 comunicată de debitoare administratorului judiciar. Faţă de dispoziţiile lipsite de echivoc ale art.61 alin.1 care impun administratorului judiciar a trimite notificări numai către creditorii menţionaţi în lista depusă de debitor, este irelevant că din contabilitatea debitoarei ar fi rezultat presupusa calitatea intimatului de creditor, administratorul judiciar nefiind obligat a verifica asemenea aspecte, sau că debitoarea ar fi omis în mod deliberat să menţioneze anumiţi creditori.
În cuprinsul legii insolvenţei, legiuitorul a prevăzut numeroase reguli care să ducă la desfăşurarea cu celeritate a procedurii insolvenţei, printre care publicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor într-o publicaţie de specialitate (mijloc de publicitate care respectă dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai mult, accesul la informaţiile cu privire la starea de insolvenţă era gratuit) precum şi termenele de regulă scurte în care să se îndeplinească anumite acte şi să se deruleze fazele procedurii.
De asemenea, legiuitorul a intenţionat ca acei creditori care nu îşi manifestă intenţia de a participa la procedură cu respectarea termenelor şi condiţiilor legii speciale să piardă dreptul de a-şi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii, iar pentru creditorii care nu au depus cererea în termenul prevăzut de art.62 alin.1 lit.b a instituit sancţiunea decăderii din acest drept, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu nerespectarea art.7 (art.76 din lege).
Curtea constată că notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu respectarea art.7 alin.1 şi 3, respectiv prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI) şi fără a fi notificat creditorul B.T. în conformitate cu dispoziţiile C.proc.civ., întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, nu a fost identificat în lista depusă de debitoare.
În aceste condiţii, nu poate fi reţinut ca o împrejurare mai presus de voinţa intimatului care să justifice repunerea în termenul de declarare a creanţei faptul că, în calitate de creditor al unei societăţi comerciale, nu a avut diligenţa necesară să consulte publicaţia de specialitate din care să afle situaţia debitoarei sale.  
Nu subzistă argumentul că, dacă nu s-ar repune în termen aceşti creditori, debitoarea ar putea astfel să influenţeze componenţa tabelului de creanţe, deoarece, la rândul lor, şi creditorii au obligaţia de a urmări realizarea creanţelor pe care le deţin cu respectarea legii speciale, şi, mai mult, nici presupusa rea – credinţă a debitoarei nu constituie, în speţă, o împrejurare care să se încadreze în dispoziţiile art.103 C.proc.civ. 

Deci... exigenţă pentru creditor: să verifice periodic BPI-ul pentru a verifica situaţia debitorilor săi.
Exigenţă pentru debitor: niciuna.