De unde a început totul. Ordonanţa preşedinţială

Din motive obiective dar şi subiective, întotdeauna o să îmi aduc aminte de această speţă...
Reclamanţii au formulat o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, pârât fiind "Primarul" (Municipiul Sibiu), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul să permită efectuarea unor lucrări provizorii, de acoperire şi protejare a construcţiei edificate în baza Autorizaţiei de construire nr.X/2006.
Deşi prin intermediul procedurii speciale reglementate de legiuitor, în art.581 şi urm. din Codul de procedură civilă, nu se analizează ÎN FOND raporturile juridice dintre părţi, instanţa are obligaţia să verifice APARENŢA DREPTULUI, sens în care reclamanţii, prin avocat, au precizat următoarele:
În iulie 2006, reclamanţii au obţinut Autorizaţia de construire nr.X/2006 prin care se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru o casă situată în Sibiu, fiind îndeplinite toate cerinţele legale cu privire la documentaţia ce trebuie depusă odată cu cererea pentru eliberarea de Autorizaţiei de construcţie.
Însă, din raţiuni obiective şi subiective, s-a impus, în timpul efectuării lucrărilor de construcţii, în intervalul de timp acordat prin Autorizaţia de construire mai sus menţionată (36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor) modificarea şarpantei clădirii.
Conform prevederilor legale, în situaţia în care în timpul execuţiei lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, survin modificări de temă privind construcţia autorizată, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul (autorizaţiei) are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie, potrivit legii.
Intenţia reclamanţilor de a aduce la cunoştinţă autoriăţii publice locale emitente a autorizaţiei, a necesităţii efectuării modificărilor la şarpanta clădirii rezultă din faptul că s-a început pregătirea documentaţiei pentru obţinerea unei noi Autorizaţii de construire care să cuprindă şi această modificare înainte de data de 5 martie 2007.
În această dată s-a eliberat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sibiu, un Extras de Carte Funciară pentru Informare, privind imobilul situat în Sibiu, extras necesar, conform prevederilor Legii nr.50/1991 şi a Normelor metodologice de aplicare, la întocmirea documentaţiei pentru obţinerea unei Autorizaţii de construire.
De asemenea, buna credinţă a reclamanţilor este demonstrată şi prin Referatul de verificare, întocmit de către un inginer verificator proiecte. Conform datelor generale consemnate în referat, proiectul propune reproiectarea şarpantei la o construcţie în curs de execuţie, sens în care au fost verificate: Memoriul tehnic, Proiectul de arhitectură, Proiectul de instalaţii. Rezultatul verificării: Documentaţia prezentată la verificare corespunde din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii.
Memoriul tehnic, Structură. Modificare Şarpantă cuprinde datele generale ale construcţiei precum şi prevederea conform căreia asupra structurii de rezistenţă a construcţiei nu se vor face lucrări de intervenţie.

Odată documentaţia depusă... vigilenţa agenţilor constatatori a fost pusă în funcţiune... şi în consecinţă, în martie 2007, agentul constatator, din cadrul Serviciului Public de Cadastru, Aricultură şi Diciplină în Construcţii Sibiu, a "constatat" faptul că nu au fost respectate prevederile autorizaţiei de construire şi ale propiectului, în podul acoperişului se execută lucrări de masardare.
Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare s-au dispus următoarele măsuri: oprirea lucrărilor şi încadrarea în prevederile autorizaţiei şi proiectului, stabilindu-se în acest sens un termen de 30 de zile de la data primirii Procesului verbal.
În mai 2007 a fost înregistrată, la Judecătoria Sibiu, o acţiune în constatare, reclamant fiind Consiliul Local al Municipiului Sibiu, respectiv Serviciul Public de Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii, prin care se solicită instanţei, obligarea pârâtului (n.n. a unuia dintre reclamanţi) la desfiinţarea lucrărilor executate cu nerespectarea Autorizaţiei de construire nr.X/2006, conform prevederilor art.32, alin.1, lit.a din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii.
Într-adevăr conform art.28, alin.1 din Legea nr.50/1991, odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţia constatată se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Pe de altă parte, decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă (art.28, alin.2).
Măsura desfiinţării construcţiilor se aplica şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară (art.28, alin.3).
Însă, neobţinerea de către reclamanţi a autorizaţiei necesare în termenul de 30 de zile acodat prin Procesul verbal nu se datorează unor cauze imputabile acestora, deoarece s-au depus toate diligenţele necesare intrării în legalitate, ANTERIOR constatării de către autorităţile administraţiei publice locale a contravenţiei.

Până atunci...datorită faptului că la momentul încheierii Procesului verbal de constatare şi sancţionare a constravenţiilor s-a dispus şi măsura opririi lucrărilor, clădirea fiind neacoperită, există certitudinea producerii unei pagube iminente, prin degradarea ireparabilă, din cauza condiţiilor meteorologice specifice de ploaie şi grindină, a lucrărilor de construcţie deja efecutate în condiţiile Autorizaţiei nr.X/2006.
O astfel de lucrare a fost considerată în jurisprudenţă, CA ÎNDEPLININD CONDIŢIA DE ADMISIBILITATE A URGENŢEI, întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale instanţa poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, între altele, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, iar reclamantul avea titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, instanţa a fost îndreptăţită să-l oblige pe pârât să-i lase în deplină posesie o parte din suprafaţa terenului solicitat prin acţiune, apreciind caracterul urgent al cererii formulate la începutul lunii aprilie, perioadă în care se efectuează lucrările de însămânţare. Decizia nr.1106/1990, a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, (în C.P.J.C. 1991, p.180, nr.201).
De asemenea, Tribunalul Suprem a statuat faptul că pe calea ordonanţei preşedinţiale se poate obţine repararea unui şanţ colector al apelor de ploaie de către pârâţii proprietari ai fondului superior şi repararea zidului despărţilor dintre proprietăţile pârâţilor pe care se sprijină canalul colector, spre a fi astfel înlăturat un prejudiciu iminent rezultat din scurgerea apelor pe fondul inferior al reclamantului. (Decizia nr.461/1957 a T.S., colegiul civil, cu notă de D. Negulescu în Legalitatea populară, nr.4/1959, p.113).
Această practică a instanţelor judecătoreşti s-a menţinut constantă sens în care învederăm următoarea speţă: prin acţiunea înregistrată la instanţă reclamanta a cerut ca pârâta să fie obligată să-i permită accesul în podul imobilului, pentru a face reparaţiile urgente, precizând că formularea cererii se datorează existenţei unei singure căi de acces la pod, aflată în partea de imobil proprietatea reclamantei, iar cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că fiecare parte are în proprietate câte un apartament şi că podul este comun. De asemenea, reclamanta a făcut dovada susţinerii că se impun reparaţii urgente pentru a împiedica producerea unui prejudiciu. Aceasta a depus la dosar o notă de constatare, întocmită de expert, în care este consemnat faptul că datorită ploilor, timpanul podului, construit din placaj şi scândură, este complet degradat, ceea ce facilitează pătrunderea apei, prin tavanul de rigips, în locuinţa reclamantei. În nota de constatare există precizarea că se impun reparaţii de urgenţă la timpanul podului, pentru a preveni unele cheltuieli suplimentare, datorate distrugerii locuinţei reclamantei. Prin urmare, se constată că, în cauză, s-a dovedit că se impun reparaţii la imobil în regim de urgenţă, pentru că în starea actuală a bunului apa din ploi şi zăpezi pătrunde în apartamentul reclamantei.Or, infiltrarea prin tavan a apei, cu consecinţa degradării locuinţei reclamantei, constituie un caz urgent, care îndreptăţeşte pe proprietară să ceară pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie obligată pârâta să-i permită accesul în podul imobilului pentru efectuarea reparaţiilor. Pentru toate aceste considerente acţiunea reclamantei a fost admisă şi în consecinţă pârâta a fost obligată să-i permită reclamantei accesul în podul casei, pentru efectuarea reparaţiilor. (Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, Secţia civilă, Decizia nr.2652 din 1 aprilie 2004)

Reclamanţii au depus toate diligenţele necesare pentru a dovedi, în aceleaşi condiţii, respectiv prin nota unui expert în construcţii, urgenţa efectuării lucrărilor de acoperire a construcţiilor efectuate şi de asemenea a modalităţii sub care se prezintă aceste lucrări provizorii.

În concluzie, s-a solicitat instanţei încuviinţarea doar A UNEI LUCRĂRI PROVIZORII, DE ACOPERIRE ŞI PROTEJARE A construcţiei edificate, pentru a nu se deteriora ireparabil, PÂNĂ LA SOLUŢIONAREA de către Judecătoria Sibiu a acţiunii în constatare mai sus menţionate.

Judecătoria Sibiu...a respins cererea de ordonanţă preşedinţială!?

În cauză s-a formulat bineînţeles recurs...sentinţa instanţei de fond recurată fiind nelegală având în vedere:
1. art.304, pct.5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105, alin.2 din Codul de procedură civilă;
2. art.304, pct.7 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii şi trăine de natura pricinii;
3. art.304, pct.9 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii;

Dezvoltarea motivelor de recurs:

Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105, alin.2 din Codul de procedură civilă.
Conform Sentinţei civile, cauza a fost dezbătută în fond în iunie 2007, când cei prezenţi au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere ce face parte integrantă din mai sus menţionata sentinţă.
În încheierea de şedinţă din acea dată, este consemnat DOAR faptul că: reprezentanta reclamanţilor (recurenţilor) depune la dosar împuternicire avocaţială în substituire şi un nr.de 6 planşe fotografice privind imobilul în discuţie şi solicită instanţei proba cu cercetare locală. Instanţa respinge proba privind cercetarea la faţa loclui.
NU EXISTĂ NICI O MENŢIUNE SAU CONSEMNARE, atât în încheierea menţionată cât şi în cuprinsul sentinţei, CU PRIVIRE LA MOTIVELE PENTRU CARE INSTANŢA A RESPINS cererea în probaţiune solicitată de recurenţii reclamanţi, acest fapt echivalând CU NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI, deoarece astfel se încalcă dispoziţiile imperative ale art.261, alin.1, pct.5 din Codul de procedură civilă.
Art.105, alin.2 din Codul de procedură civilă prevede faptul că: actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule...dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
O astfel de nulitate absolută virtuală este reglementată şi prin dispoziţiile art.261, alin.1, pct.5 care prevăd, printe altele, faptul că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Există dealfel şi practică judiciară constantă şi unanim susţinută conform căreia, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea. În lipsa acestora şi a probelor NU SE POATE EXERCITA UN CONTROL JUDICIAR EFICIENT, nerespectarea acestor cerinţe fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii.[1]
Mai mult decât atât dispoziţia cuprinsă în art.261, alin1, pct.5 este edictată de legiuitor atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi pentru ca părţile să aibă garanţia că cererile lor au fost analizat cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe.
Pentru a forma convingerea instanţei de judecată că susţinerile legate de starea fizică şi obiectivă a clădirii sunt reale, subsemnaţii recurenţi am solicitat, prin apărătorul ales, încuviinţarea unei cercetări la faţa locului în condiţiile art.215 din Codul de procedură civilă.
Deşi atributul exclusiv al instanţei, considerăm că proba solicitată a fost NELEGAL, NEJUSTIFICAT ŞI NEMOTIVAT respinsă, lăsând cel puţin impresia că, indiferent de diligenţele depuse şi buna-credinţă a subsemnaţilor recurenţi, convingerea instanţei de fond era deja formată înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Din punctul nostru de vedere cercetarea la faţa locului s-ar fi dovedit extrem de concludentă în condiţiile în care expertiza efectuată a fost una extrajudiciară şi de asemenea, deşi planşele fotografice sunt reale, instanţa ar fi trebuit să se convingă că starea fizică a pereţilor şi a pardoselii sunt conforme cu acestea, lucru care nu s-ar fi putut face decât printr-o constatare directă, nemijlocită.
În mod cert dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegare pricinii, ceea ce înseamnă că probele solicitate trebuie să fie pertinente şi concludente cauzei.
În plus, întrucât sistemul nostru procedural NU cunoaşte PROBE FORMALE, a căror forţă probantă să fie prestabilită de lege, ci toate mijloacele de probaţiune au aceeaşi putere, NU se POATE RECONSTITUI PROCESUL FORMĂRII CONVINGERII INTIME a judecătorului şi a se stabili dacă unele probe administrate au avut o influenţă secundară, ori că hotărârea se sprijină în principal pe celelalte probe decât DUPĂ ADMINISTRAREA PROBELOR LEGALE ŞI CONCLUDENTE.
În condiţiile în care acest lucru NU se aduce la îndeplinire instanţa NU POATE SĂ PRONUNŢE O HOTĂRE JUSTĂ ŞI ÎN CUNOŞTIINŢĂ DE CAUZĂ[2].

În motivarea Sentinţei civile, pag.4, la litera „E”, instanţa reţine faptul că: acordul pentru executarea lucrărilor trebuia cerut Consiliului Local Sibiu, Serviciul Public Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii, dat fiind că acesta dispus oprirea lucrărilor,...acestuia i se poate conferi calitatea de edil în speţă.
Având în vedere faptul că recurenţii subsemnaţii recurenţi am formulat cererea de ordonanţă preşedinţială împotriva Municipiului Sibiu, prin Primar, considerăm că reţinerea instanţei mai sus menţionată echivalează cu invocarea din oficiu a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Conform consemnărilor încheierii de şedinţă, ACEASTĂ EXCEPŢIE NU A FOST PUSĂ ÎN DISCUŢIA PĂRŢILOR PREZENTE, fapt ce constituie o încălcare gravă a principiilor care guvernează desfăşurarea procesului civil şi care atrage NULITATEA ABSOLUTĂ a Sentinţei Judecătoriei.
Incontestabil, conform art.108, alin.1 din Codul de procedură civilă, instanţa poate invoca din oficiu excepţiile absolute, în orice moment al judecăţii, dar, înainte de a se pronunţa asupra lor, TREBUIE SĂ LE PUNĂ ÎN DISCUŢIA PĂRŢILOR, pentru a se respecta principiul contradictorialităţii.
Mai mult decât atât, instanţa reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Sibiu, EXCEPŢIE de fond, absolută şi peremptorie DOAR în motivarea sentinţei deşi verificarea calităţii procesual pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.
În situaţia în care se invocă, chiar şi din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa trebuie să o rezolve în prealabil, iar nu să treacă la judecarea priciniii în fond[3].

În concluzie, având în vedere faptul că instanţa a omis să motiveze neîncuviinţarea probei solicitate de către recurenţii reclamanţi şi de asemenea să pună în discuţia părţilor excepţia lisei calitărţii procesuale pasive considerăm că sentinţa Judecătoriei Sibiu este lovită de nulitate absolută şi prin urmare se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

De asemenea, în conformitate cu art.304, pct.7 din Codul de procedură civilă, Sentinţa Judecătorie Sibiu cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Instanţa de fond reţine faptul că: nu este întrunită cerinţa urgenţei, deoarece degradarea ireparabilă, din cauza condiţiilor meteorologice specifice de ploaie şi de grindină constituie un argument NECONCLUDENT în susţinerea cererii...mai mult decât atât reclamanţii promovează cererea doar la un interval de trei luni, în condiţiile în care nu încadrează în lucrările expuse în Autorizaţia de construire; raportul de expertiză nu este fectuat de un expert din cadrul Biroului Local de expertize Tehnice judiciare de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Per a contrario:
Condiţia urgenţei trebuie apreciată şi în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introdecerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
Subscriem opiniei conform căreia „în lipsa unui termen fatal” de introducere a cererii de ordonanţă preşedinţială, simplul fapt al trecerii unui anumit timp de la săvârşirea faptului prejudiciabil şi până la sesizarea instanţei NU exclude caracterul urgent al cauzei.[4]
Considerăm că termenul de aproximativ o lună, între măsura opririi lucrărilor şi formularea cererii de ordonanţă preşedinţială NU este un termen considerabil şi apreciabil care să conducă la concluzia potrivit căreia lipseşte elementul urgenţei, mai ales în condiţiile în care în intervalul respectiv, recurenţii reclamanţi au achitat (conform dovezii anexate cererii în fond) amenda aplicată, în cuantum de 5.000 lei.
NU există nici o prevedere legală care să condiţioneze formularea unei cereri de ordonanţă preşedinţială de efectuarea unei expertize judiciare.
Încuviinţarea acesteia de către instanţa de judecată şi efectuarea acesteia se subscriu principiului disponibilităţii.
În cauză s-a efecutat un Raport de Expertiză extrajudiciară (anexat cererii de ordonanţă preşedinţială) prin care InginerulO.A., în calitate de EXPERT TEHNIC şi VERFICATOR PROIECTE (conform Referatului de verificare din data de 6 martie 2007 întocmit şi necesar obţinerii de către recurenţi a unei Autorizaţii de construire care să prevadă şi modificarea şarpantei şi anexat cererii iniţiale) arată faptul că: în actuala situaţie lucrările de structură sunt expuse intemperiilor şi neluarea de măsuri de conservare va conduce la degradări şi cheltuieli de reface importante.
În concluzie, consideraţiile instanţei cu privire la faptul că urgenţa măsurilor solicitate este infirmată prin intervalul de timp scurs între apariţia necesităţii luării acestora şi data formulării cerii introductive în instanţă, cu privire la neconcludenţa degradării construcţiei deja ridicate datorită condiţiilor meteorologice specifice de ploaie şi grindină şi, de asemenea, cu privire la faptul că raportul de expetiză nu este unul judiciar ni se par, în cel mai bun caz, contradictorii şi străine cauzei.

În ultimul rând, având în vedere dispoziţiile art.304, pct.9 din Codul de procedură civilă, considerăm că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii;
Instanţe reţine în motivarea soluţiei de respingere a cererii formulate de subsemnaţii recurenţi faptul că:
a. Sub aspectul provizoratului, vremelnicia măsurii nu se justifică în lipsa de identitate dintre părţile din dosarul de faţă şi dosarul „acţiunii în constatare” (dosar în care Consiliul Local al Municipiului Sibiu, prin Serviciul Public de Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii solicită prin intermediul unei acţiuni în constare desfiinţarea lucrărilor efecutate în afara autorizaţiei obţinute de subsemnaţii recurenţi) şi în lipsa identităţii de obiect a celor două acţiuni.

Ori, raţiunea legiuitorului, în reglementarea acestei proceduri speciale, conform art.581 din Codul deprocedură civilă, este chiar aceea de a se permite luarea unor măsuri rapide şi cu caracter temporar. Măsurile dispuse de instanţă pe această cale au o limită în timp, fiind destinate, în principiu, să dureze până când se va soluţiona fondul cauzei. Chiar dacă nu există identitate între părţi, EXISTĂ O CONTINUITATE, deoarece în acţiunea în constatare se solicită desfiinţarea unor construcţii, iar pe cale ordonanţei preşedinţiale se solicită încuviinţarea unor lucrări provizorii de acoperire ale acestora pâna la soluţionarea irevocabilă a cererii de desfiinţare.
Dar chiar în condiţiile în care părţile promovează sau nu, ulterior, o acţiune de drept comun, măsura luată de instanţă pe calea ordonanţei preşedinţială, îşi păstrează caracterul vremelnic.[5]

b. în privinţa aparenţei dreptului neatacarea în justiţie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor echivalează cu o recunoaştere a culpei în efectuarea lucrării de construcţii.
În ceea ce ne priveşte, această consideraţie a instanţei încălcă una dintre condiţiile specifice de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv cea a neprejudecării fondului. Chiar şi în condiţiile reglementării atributului instanţei de judecată de a realiza un examen sumar al cauzei pentru a stabili în favoarea căreia dintre părţi este aparenţa dreptului, aceasta NU SE POATE PRONUNŢA AUSUPRA VALABILITĂŢII UNUI act sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond, pentru că acest lucru echivalează cu o cercetare în fond a cauzei, lucru nepermis în cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale.[6]

c. Expresia „lucrare de acoperire şi protejare” este vagă şi în esenţa lor constituie veritabile acţiuni în materie de construcţii ce nu ţin de provizorat, ci vizează însăşi durabilitatea edificiului. Autorii cererii nu oferă explicaţii rezonabile instanţei în privinţa conţinutului acestor lucrări provizorii.
Învederăm instaţei de recurs faptul că subsemnaţii recurenţi am solicitat Expertulul Tehnic O.A. efectuarea unui raport de expertiză prin care acesta să îşi exprime consideraţiile profesionale şi de specialitate asupra necesităţii unor lucrări de acoperire şi a modalităţii în care se pot realiza acestea, în condiţiile în care trebuie să fie provizorii şi reversibile, tocmai pentru a veni în faţa instanţei cu o părere avizată profesional.
Expertul a recomandat şi a precizat în raportul său faptul că recomandă ca pe structura actualei şarpante să se monteze o folie protectoare din polietilenă (barieră de vapori) prinderea acesteia urmând a se face cu laţi bătuţi în lungul căpriorilor. Folia va fi susţinută de o asterială din scândură. Lucrările recomandate au caracter strict de protecţie şi conservare şi nu se vor întreprinde alte lucrări până la soluţionare juridică a situaţiei. Lucrările recomandate au caracter de urgenţă...provizoriu şi reversibil.

Având în vedere recomandările expertului în baza cărora recurenţii reclamanţi au formulat cererea de ordonanţă preşedinţială considerăm că instanţa în mod greşit a considerat că o folie protectoare pusă pe actuala construcţie vizează durabilitatea edificiului şi nu ţine de provizorat. De asemenea, considerăm că nu s-ar fi putut dat mai multe sau mai rezonabile explicaţii instanţei cu privire la conţinutul lucrărilor provizorii solicitate.

d. Acordul pentru executarea lucrărilor trebuia cerut Consiliului Local, respectiv Serviciului Public de Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii, dat fiind faptul că acesta a dispus oprirea lucrărilor. În mod greşit a fost chemată în proces pârâta, în condiţiile în care singurul reprezentant legal al acesteia nu poate fi decât Primarul ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale.

Din punctul nostru de vedere consideraţiile instanţei de fond sunt lipsite de temei legal deoarece deşi lucrările de pe şantier au fost oprite ca măsură dispusă de către un agent constatator din cadrul Serviciul Public de Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii, cu atribuţii în acest sens, serviciu aflat în subordinea Consiliului Local al Municipiului Sibiu, singura autoritate publică locală care poate autoriza edificarea unor construcţii sau desfiinţarea acestora este „Primăria Sibiu”, prin Primar.
Aceasta deoarece Consiliul Local al Municipiul Sibiu, respectiv Serviciul Public de Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii Sibiu, nu are personalitate judridică şi deci nu poate dobândi calitate procesual activă sau pasivă.
Considerăm că nu există, având în vedere opiniile exprimate şi argumentate în doctrină, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de judecată, o urmă de îndoială cu privire la faptul că autorităţiile publice locale, în speţă, consiliile locale, nu sunt persoane juridice şi deci nu pot dobândi calitate procesuală activă sau pasivă.[7]


De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate Intelectuală, a statuat în Decizia nr.1646 din 3 matie 2005, într-o speţă similară, faptul că titulara acţiunii pentru desfiinţarea unor construcţii edificate fără autorizaţie este Primăria Sector 1 Bucureşti, în urma constatării făcute printr-un proces-verbal (încheiat de către un agent constatator din cadrul Consiliului local) şi prin care s-a dispus şi măsura intrării în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire.
Conform art.1, alin.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii[8], executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare care reprezintă actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. (art.2, alin.1). Pentru construcţiile de orice fel din intravilanul unităţii administrativ teritoriale autorizaţiile de construire se emit de primarii municipiilor sau oraşelor (art.4, lit.b din Legea nr.50/1991).
Considerăm că pentru a se respecta dispoziţiile legale şi pentru aplica-rea principiului simetriei formelor juridice, de o largă aplicabilitate în dreptul civil, calitatea proceasuală pasivă aparţine, în cadrul soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială, Primarului Municipiului Sibiu.

TRIBUNALUL SIBIU...
Respinge recursul declarat...meţine Sentinţa Judecătoriei Sibiu...
Ha.Ha.Ha.

[1] C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr.2079/2000, în B.J., Bază de date; C.S.J., secţia civilă, decizia nr.1278 din 6 aprilie 2000, C.S.J., secţia civilă, decizia nr.2.922 din 19 octombrie 2000; Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, decizia nr.376/R din 19 aprilie 2001;Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, decizia nr.440 din 16 martie 2001;
[2] Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr.1846/1956, în Legalitatea populară nr.3/1957, p.361
[3] V.M. Ciobanu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul, nr.9-12/1990, p.151-153; şi de asemenea Curtea de Apel Braşov, decizia civilă nr.619/1996 în Culegere de practică judiciară 1996, p.98, G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă. Adnotat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 252;
[4] C. Crişu, Ordonanţa preşedinţială, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, p. 37; I. Leş, Proceduri civile speciale, Ediţia a II-a, Editura All Beck, 2003, p.77 şi urm.
[5] V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol II, p.494 şi urm.
[6] I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Căile de atac şi procedurile speciale, p.117-118.
[7] Art.19 din Legea nr.215/2001 administraţiei publice locale, care statuează: comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină. Legiuitorul NU prevede în mod expres faptul că primăriile, consiliile locale sau judeţene, ar avea personalitate juridică distinctă de cea a unităţilor administrativ-teritoriale, enumerarea mai sus enunţată având un caracter limitativ. Art.21, alin.1 din Legea nr.215/2001 administraţiei publice locale reglementează faptul că: Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile locale. Art.21, alin.2 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale statuează: Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii, deci nu se poate vorbi despre un scop propriu al acestor entităţi colective.
[8] Republicată în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Citisem la un moment dat ,undeva, despre judecata în echitate, controversă de orgine pur teoretică, pentru că oricine îşi poartă paşii pe holul unui tribunal are imaginea clară a "judecăţii".
Cu toate astea...propunem un examen teoretic, o speţă, relevantă în ceea ce ne priveşte, pentru judecata în echitate.

( Nota Bene: Judecata în echitate înseamnă judecata în baza normelor morale şi nu a celor juridice. Bineînţeles că, în dreptul nostru, există şi o contradicţie în acest sens, fiind de principiu absolut ca la baza oricărei hotărâri a instanţei să stea o normă judirică. Hotărârea instanţei trebuie motivată în drept. Pe de altă parte, şi aici vine partea interesantă, potrivit art. 3 din Codul civil, judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate." )

Dar să revenim la speţă...
Firma X a primit două Titluri executorii prin care s-a început executarea silită împotriva sa, pentru suma o de 10 lei, cu titul de impozit pe clădiri.
Din păcate, firma X a pierdut termenul de 15 zile pentru a formula contestaţie la executare împotriva titlurilor executorii.
Cu toate astea...impozitul pe clădiri, în cuantum de 10 lei, este din perspectiva firmei calculat greşit pentru că o parte importantă dintre apartamentele construite de firmă au fost, în anul fiscal pentru care s-a calculat impozitul, înstrăinate.
Bineînţeles că nu putem fi de acord cu ideea că dacă, spre exemplu, se pierde termenul de formulare a unei contestaţii la executare, contribuabilul, fără a avea posibilitatea obţinerii unei repuneri în termen, nu mai are nici o posibilitate de a-şi apăra drepturile.
În speţă, s-a formulat o plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art.7, alin.(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prin care s-a solicitat, în sensul dispoziţiilor art.2, alin.(1), lit.(j) din Legea nr.554/2004, reexaminarea Titlurilor executorii, în sensul revocării acestora ca fiind nelegale şi netemeinice.
Ulterior, s-a formulat acţiunea în contencios administrativ, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.8, alin.(1), ultima teză din Legea nr.554/2004, firma x solicitând instanţei să oblige intimatul să efectueze operaţiunile administrative necesare, prin calcularea impozitului pe clădiri în persoana beneficiarilor contractelor de construire, în conformitate şi cu dispoziţiile art.139 din Constituţia României, potrivit cărora autorităţile publice locale sunt obligate să se supună legilor în vigoare în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale coroborat cu dispoziţiile art.249 şi urm. din Codul Fiscal şi art.63 şi urm. din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.

(Nota Bene: firma x a formulat mai sus menţionata acţiune întrucât a considerat titlurile executorii ca fiind nelegale, fiind emise cu încălcare şi ignorarea dispoziţiilor legale în materie.
Impozitul pe clădiri este unul din principalele impozite şi taxe percepute la bugetul local, stabilindu-se anual pe baza de declaratie dată de proprietarul sau deţinătorul imobilului, la unitatea fiscală teritorială în raza căreia se află construcţia;
În sensul Codului Fiscal prin clădiri se înţeleg construcţiile propriu-zise, dependinţele şi construcţiile anexe aflate la aceeaşi adresă, indiferent dacă au avut sau nu autorizaţie de construire, pentru impozitare fiind suficientă dovada deţinerii clădirii. (art.249 din Codul Fiscal);
Valoarea clădirilor asupra careia se calculează impozitul este pentru contribuabilii persoane juridice, cea din evidenţa contabilă (art.253, alin.(3) din Codul Fiscal);
În cazul unei clădiri care a fost dobândită...în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită. În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei care clădirea a fost întrăinată. (art.254, alin.(1) şi alin.(2) din Codul Fiscal);
Pentru clădirile executate potrivit Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările ulterioare, DATA DOBÂNDIRII clădirii se consideră: pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, DATA ÎNTOCMIRII Procesului-verbal de recepţie; pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, DATA din acesta, cu obligativitatea ÎNTOCMIRII procesului-verbal de recepţie (pct.62, alin.(1) din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal);
Prin grija structurilor de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului, din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, se întocmesc Procesele-verbale mai sus menţionate care servesc la înregistrarea în evidenţele fiscale,..., precum şi la determinarea impozitului pe clădiri (pct.62, alin.(2) din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal);
Data dobândirii clădirii, potrivit pct.62, determină concomitent, în condiţiile Codului Fiscal şi ale prezentelor norme metodologice: A)datorarea impozitului pe clădiri, B) diminuarea suprafeţei de teren pentru care se datorează impozitul pe teren cu suprafaţa construită la sol a clădirii respective (pct.63, alin.(1) din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal).

Intimatul a ridicat, prin întâmpinare, excepţia lipsei procedurii prealabile, argumentând faptul că acţiunea este inadmisibilă deoarece plângerea prealabilă formulată are ca obiect titlurile executorii pe când acţiunea are ca obiect obligaţia de aface.
Excepţia ridicată de către intimat a fost admisă de către instanţa de judecată şi prin urmare acţiunea respinsă.

Soluţia adoptată de către instanţa de judecată este, din punctul nostru de vedere, cel puţin rigidă.
Cu siguranţă legea trebuie să fie aplicată.
Dar, apropo de judecata în echitate...ce facem cu spiritul legii?
Este adevărat că dintr-o perspectivă rigidă plângerea prealabilă formulată în cauză făcea referire la titlurile executorii, solicitându-se, în sensul dispoziţiilor legale, reexaminarea, în sensul revocării titlurilor ca fiind nelegale şi netemeinice, iar acţiunea făcea referire la obligarea intimatului la efectuarea operaţiunilor administrative necesare calculării corecte a impozitului de clădiri.
Pe de altă parte...perspectiva noastră este, bineînţeles, alta.
În primul rând respectivele titluri executorii sunt acte administrative fiscale. Administrative pentru că sunt emise de către o autoritate publică prin care "se aplică legea" şi fiscale pentru că privesc impozitul pe clădiri, impozit datorat la bugetul local.
Cu alte cuvinte, firma X, deşi a pierdut termenul pentru a formula contestaţie la executare, nu a pierdut termenul de a formula plângere prealabilă împotriva titlurilor executorii privind calitatea lor de acte administrative.
În al doilea rând a se susţine că plângerea şi acţiunea au obiecte diferite, este, din punctul nostru de vedere, fundamnetal greşit.
Legiuitorul fixează în mod imperativ solicitările care pot fi formulate pe calea plângerii prelabile, în speţă "reexaminarea, în sensul revocării".
Acţiunea în justiţie este, din această perspectivă, însă, o "licenţă poetică".
Din punctul nostru de vedere, nici superficial, nu se poate susţine faptul că cele două nu au legătură.
Nu se poate susţine faptul că cele două trebuie să cuprindă aceleaşi solicitări, pentru că sunt adresate unor instituţii diferite şi cu "puteri" diferite. Putea, oare, firma X să oblige prin plângere intimatul să calculeze corect impozitul?!??
Pentru instanţă plângerea formulată împotriva unor acte administrative prin care s-a solicitat reexaminarea în sensul revocării acestora ca fiind nelegale, paradoxal, NU are legătură cu acţiunea prin care s-a solicitat obligarea intimatului la efectuarea operaţiunilor administrative corecte, altele decât cele efectuate în baza cărora s-au trimis titlurile executorii.
În al treilea şi ultimul rând...procedura sau fondul trebuie să guverneze judecata speţei? judecata are ca scop aplicarea legii în litera ei sau în spiritul ei?
Are, din punctul nostru de vedere, în speţă, relevanţă faptul că din cauza unei interpretări rigide, conformiste a legii, termenul de 15 zile al contestaţiei la executare împotriva titlurilor executorii este singurul element care garantează respectarea drepturilor constituţionale...dacă se pierde termenul...

Publicitatea înselătoare şi publicitatea comparativă

Legea nr.158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă are drept scop protecţia concurenţei loiale dintre operatorii economici, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă şi transpune integral prevederile Directivei 2006/114/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.
În sensul dispoziţiilor legale, prin publicitate se înţelege orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii.
Publicitatea înşelătoare, este interzisă prin lege şi constă în publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent.
Pe de altă parte, publicitatea comparativă se referă la publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta. Această formă de publicitate poate fi considerată legală atunci când sunt îndeplinite condiţiile defipte de art.6 din Legea 158/2008 care se referă, spre exemplu, la compararea unor bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate aceloraşi scopuri, sau compararea, în mod obiectiv, a uneia sau a mai multor caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preţul.
Noul text de lege dă dreptul şi persoanelor fizice care au un interes legitim, alături bineînţeles de cele juridice, să sesizeze Ministerul Economiei şi Finanţelor sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului în privinţa publicităţii înşelătoare sau a celei comparative, în baza art.7 din Legea nr.158/2008.
Esenţial este de reţinut faptul că în cazul încălcării dispoziţiilor legale, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunţului publicitar.
Odată formulată sesizarea, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, va solicita comerciantului care îşi face publicitate să furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar, luând în considerare atât interesele legitime ale acestor comercianţi, precum şi cele ale comercianţilor prejudiciaţi.
Reprezentanţii ministerului vor avea şi calitatea de agenţi constatatori, dispoziţiile Legii nr.158/2008 referitoare la contravenţii completându-se cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind competenţi să aplice comercianţilor care se folosesc de o publicitate înşelătoare sau comparativă ilegală, sancţiunea amenzii şi, de asemenea unele măsuri complementare, cum ar fi spre exemplu, încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale.
Dacă se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Economiei şi Finanţelor emite decizie motivată de respingere a sesizării, care va putea fi atacată în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.